Doua zile … doi prieteni despre care am aflat ca au plecat de la TOT inspre NIMIC (oare?) … 31 … 36 de ani … vesti seci: infarct unul … accident de masina altul. WTF?
Imi masor viata in fapte … si imi pare rau doar ca nu am mai apucat sa beau o bere cu ei inainte de … de ce? M’am intalnit recent cu ei si ne ne’am bucurat sa suntem … ieri … azi … ii sun pe rand … telefonul refuza sa sune si la unul si la altul si aflu ca …
Nasol … imi ling ranile langa o bere inchinata lor … ma mir ca mai sunt … ma bucur ca sunt … dar inca nu imi vine sa cred.
Dumnezeu sa te ierte Ursule (Marius) … Dumnezeu sa te ierte Doinele … nu conteaza cum ati trait … conteaza cum ati murit … pacat ca prea devreme … dar bine ca nu prea tarziu!
Futui …
si cand te gandesti ca toti te mananca de fund…si incearca sa ajunga mai sus…cand, de fapt, tot jos…tarana ajung!
alergam pentru niste hartii ca sa ce?! le luam cu noi undeva?
Imi pare rau..Condoleante! Desuet..dar din suflet!
„Praf de stele se asterne peste visele noastre, urme de dor ratacesc
uneori printre particule mii, plamada de lut suntem in esenta, dar
suflu de viata vie in tot… cand uitam ca suntem vii!”
Yamasha: pe mortii ii acopera pamantul … pe vii hartiile!
Asemenea evenimente reusesc sa te puna cel putin pe ganduri daca nu chiar sa te dea peste cap. Din pacate au venit ca un trasnet … intr’un timp foarte scurt si in acelasi timp e oribil sentimentul pe care il incerci cand suni la un numar de telefon unde auzeai o voce vesela (de cele mai multe ori) ca dintr’o data sa nu iti mai raspunda nimeni … iar apoi sa afli motivul … presimtind parca ceva. Urmeaza sa nu iti vina sa crezi … si sa incerci sa te impaci apoi cu gandul … rahat … nici azi se pare ca nu mi’a trecut. Si da … alergam dupa cai verzi pe pereti in timpul in care uitam esentialul.
Va multumesc pentru sustinere.