Pentru unii, faptul ca ar conta doar si numai pentru ei le este suficient … dar ma intreb pana cand?! 
Pana cand afla ca in rest nu au contat deloc desi poate si’ar fi dorit ca macar odata in viata lor sa fi contat si pentru altcineva? Dar cum dracu sa iti mai doresti asta, cand nici ei pentru tine nu au contat atunci cand ar fi trebuie?! 
Cred ca cel mai bine afli acest lucru, in ziua in care, chiar si trecerea ta pasagera prin viata unor oameni, cu care ai interactionat intr’o forma sau alta la un moment dat din viata, nu a lasat in urma imaginea unui om lipsit de calitati, a carui amintire se reduce la cel mult „a existat pe aici, bine ca s’a dus dracului”! Daca trecerea ta chiar fugara prin viata lor, reuseste sa le aprinda macar o amintire placuta ce sa le aduca un zambet pe buze si chiar sa le starneasca un dor cat de mic, atunci vei sti ca ai contat cu adevarat in viata asta si nu ai trecut prin ea ca un anonim a carui existenta va inceta odata cu ultima suflare!
Cum spuneam candva …
„Nu suntem responsabili pentru inceput, care poate fi o pura intamplare sau coincidenta, dar cu siguranta suntem responsabili pentru final, indiferent de forma care o imbraca acest final, pentru ca daca in urma ta ramane o amintire, ce aduce un zambet, inseamna ca ai contat pentru a fi cel din spatele lui!”
Reflexie simpla … la inca o cana de cafea …
dar de ce conteaza atat de mult cat contezi tu pentru altul? asta n-am inteles niciodata la oamenii pe care i-am intalnit, nevoia asta de a fi in randul lumii pentru a se stii daca nu iubiti atunci macar acceptati.
Pentru ca unii dintre noi sunt mai putin egoisiti decat altii. Daca toti ne’am gandi doar si numai la noi, atunci unde dracu ar ajunge lumea asta? Daca tu crezi ca postul meu facea referire la faptul ca imi place sa ofer imagini false doar si numai pentru a fi ceia ce nu sunt in realitate, te inseli amarnic
Si btw … cand ai sa inveti sa te iubesti mai putin, poate ai sa afli un raspuns.
hai, sa fim seriosi :)))
parerea mea este ca motivele pentru care oamenii vor sa stie ca inseamna ceva pentru ceilalti este teama de singuratate si/sau orgoliul de a se sti importanti in ochii altora. unii oameni isi dau seama de asta, majoritatea nu. asta stiu deja, ce nu stiu este de unde pleaca nevoia asta, de ce este atat de important, de asta te intrebam.
in legatura cu egoismul…am citit printre randuri ca tu crezi in Dumnezeu asa ca o sa-ti raspund logic, bazandu-ma pe una dintre cele 10 porunci. acolo se spune sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti. atunci daca tu te iubesti prea putin sau deloc nu ai cum sa iubesti mai mult nici pe cei din jurul tau. si asta poti sa o intelegi de la o prima vedere aruncata asupra lumii, sunt atatia oameni neincrezatori in fortele lor care dau vina pentru aceasta lipsa de actiune pe seama lumii si a racelii ei.
ideea e ca atunci cand te iubesti mult, tii prea mult la sufletul tau ca sa poti sa faci rau celor din jur si incerci sa faci in asa fel incat sa impartasesti din iubirea si fericirea ta si celor pe care ii intalnesti. dar asta pleaca din iubirea de sine, adica din egoism, insa dintr-un egoism pozitiv daca vrei.
…am inceput sa-ti citesc blogul pentru ca m-a intrigat ideea de demon. mi se pare insa ca eu sunt putin mai demon decat tine :))