De ani de zile isi doreste o masina pentru el si familia lui din veniturile modeste. Un harbulet acolo de cativa euroi marunti. Terminand un credit, amu s’a hotarat sa mai scoata unu mic sa isi ia un harbulet acolo, ca sa isi faca treaba cu el.
Pe langa faptul ca m’a insarcinat sa il ajut sa gasim ceva cat de cat ok si am sa il ajut fara pretentii, ma bucura enorm bucuria lui pe care imi aduc aminte ca am simtit’o si eu acum vreo 20 de ani. Niciodata nu te mai bucuri dupa aia in felul ala si acum imi aduc aminte ce tantos am venit eu acasa cu Olcit’ul meu second-hand, vai mama lui (inainte conduceam Dacia bunicilor) cumparat din banii stransi din munca mea pe care l’am poreclit Ferrari, desi nici macar culoarea nu o avea. 
Pfff … cata vreme a mai trecut de atunci. Azi daca are noroc, o sa ma bucur din nou, ca si cum ar fi a mea, mai ales ca il vad cat de entuziast este desi i’am zis ca masina e ca muierile de care te bucuri de doua ori in viata: cand le iei si cand te scapi de ele!
Si unde mai pui ca era Oltena pare’mi’se
A, nu … al meu era Oltcit Club de la mama lui, ’89 daca mai tin bine minte.
Radem, glumim, da am tras de masina aia vreun doi ani parca, vreme in care in afara de ulei ieftin d’ala mineral romanesc ce il completam mereu ca manca in cantitati egale cu benzina 
nu i’am reparat nimic. A .. si un set de bujii ca le tot uda iarna … i’am pus d’alea tripolare de la Bosch si au crescut sansele de scanteie de 3x. 
In rest … fratie, am tinut o afacere cu ea (caram marfa), am umblat si prin tara … si am dat’o mergand la unul care a mai tras de ea vreo 2 ani daca nu mai bine. Nu erau cine stie ce, dar iti faceai treaba cu ele si in mod clar peste Dacia.
Cum era zicala: „Nu e piatra ca granitu’/Nici masina ca Oltcit-u’!”?
Corect!
Mai umbla un banc in vremea aia:
„De ce au facut oltenii Oltcitul cu doar doua usi? Ca toti vor sa stea in fata!”
Bun, asa mai era si poanta ca Oltcit-ul s-a facut in Oltenia si nu la Suceava, ca sa nu se numeasca Su-Cit…
Iar cele 4 viteze ar fi fost: incet, incetisor, pi loc si diloc
Da, da … imi aduc aminte si de asta!
Din pacate eu imi aduc aminte de multele Oltcit-uri ce le-am vazut arzand
Eu nu stiu prea multe cazuri insa nu m’as mira! Oltcit avea un motor boxer racit cu aer iar pentru a impiedica racirea excesiva a motorului care ducea automat si la un consum mare de benzina, pe timp de iarna se monta in fata lui un ecran de calandru fabricat dintr’o bucata de tabla. Acesta se folosea exclusiv iarna sau cand temperaturile erau sub 0 grade, in rest trebuia indepartat. Un avertisment in sensul asta aveai lipit chiar pe parbriz in partea de sus a soferului. Probabil ca multi uitau de ecranul ala de calandru cea ce ducea la o incalzire excesiva a motorului de unde si riscul de incendiu. Imi aduc aminte ca unul din avantajele mari era ca masina se incalzea foarte repede in interior, chiar si iarna tocmai datorita acestui lucru. In concluzie, problemele probabil erau si datorata neatentiei sau necunostiintei in exploatare.
Mai sa cred ca Oltcit a fost masina ideala si ne-au vaduvit imperialistii de ea…la mine la tara n-a fost foarte popular….deh, gradinari. Nu prea aveai loc sa bagi ceapa verde si varza in Oltcit, nu ca in Dacia sau L1500. A, nu nu aveam nici asfalt,s-a facut pe vremea lu Base, si ploua mult si se faceau balti. Oltcit+balta=probleme. Sa nu fiu uracios cu masina suprema, exista si ceva misto la masina asta…trageai niste forfecari cu ea de numa numa..
Fratioare, daca nu aveai nevoie de mai mult de doua locuri, alea din fata
.. daca rabatai banchetele, bagai in ea de 5x cat intr’o Dacie! Am carat eu cu ea PC’uri si monitoare fratioare in vremea cand erau monitoare cu tub care erau imense pe langa ce sunt azi si unitatile PC la fel! N’am reusit veci sa bag intr’o Dacie cat in aia! Pe de alta parte, eu problema cu balta am rezolvat’o dupa ce am facut un soi de aparatoare empirica la alternator si cu aia am cam rezolvat problema. Din cate am inteles, ulterior au montat asa ceva si pe modelele Oltena de fabrica.