Dincolo de poze, filme si stiri niciodata nu e la fel ca ce se intampla in realitate. Azi, la conferinta de presa a celor de la atlantic4 unde nu am ajuns fiiind nitel cam pe la munte, dar ii multumesc bunului meu „corespondent” Preda Alexandru-Vlad de la ICON Adv. (un om extraordinar, caruia ii multumesc pentru tot 
) am primit urmatoarele randuri scrise pentru acest blog:
…
Am ajuns la HOSPICE in jurul orei 11, mai apoi, au inceput sa apara si baietii din echipa, unul cate unul. A fost o intalnire interesanta si foarte pozitiva. Pot spune ca fiecare in parte s-a schimbat in urma acestei exeperiente, cateva aspecte fiind prezente la toti : oboseala, bronz excesiv, usoare urme de deshidratare si o dorinta extraordinara de a impartasi tot ceea ce au trait in ultimele 2 saptamani.
Da, cat de repede trece timpul, chiar in jurul orei 15:00, acum 2 saptamani, ei plecau spre aventura vietii(pana acum) iar noi ne intoarceam spre activitatile cotidiene. Ei au reusit o performanta extraordinara, noi am stat cu sufletul la gura.
Conferinta de presa nu a intarziat sa inceapa, si a fost la fel de destinsa si relaxata ca intotdeauna. Echipa asta chiar merita sa stai si sa o asculti, se vede ca le place ceea ce fac si ca au o motivatie extraordinara.
O sa fac o relatare cat se poate de obiectiva a conferintei din perspectiva fiecarui memebru :
Andrei
Primele zile au fost cele mai grele. Nici el, si niciun alt coechipier nu au scapat de raul de mare. Primele 3 zile au fost groaznice din punctul asta de vedere, avand parte si de cateva reprize de furtuna. Incet incet s-au obisnuit, lucrurile au inceput sa se imbunatateasca, insa capriciile vremii le-au ingreunat calatoria pe tot parcursul primei saptamani. Au incercat sa continue vaslitul si in cele mai grele conditii, insa citez „ am ajuns la concluzia ca nu ne putem pune cu natura si am hotarat sa aruncam para ancora pentru jumatate de zi ca sa nu pierdem energia inutil”. In aceasta perioada, progresul a fost unul sub cel asteptat insa au reusit sa isi mentina moralul ridicat.
Perioadele cu cele 2 furtuni de cate jumatate de zi i-au pus la grele incercari. De la inghesuiala din cabine, odihna precara, atentie pentru a putea rezolva problemele ce ar putea aparea dar si momente in care aproape ajungea sa isi piarda cumpatul. Glumea Andrei si spunea : „Ne venea sa plecam cateodata, dar nu aveam unde. Pana la urma, ne vedeti, nu avem ochii vineti”
Au ales un traseu care sa nu fie aproape de tarm, ca sa nu existe tentatia de a renunta.
Foarte interesanta a fost partea in care a inceput sa vorbeasca despre „amabilitatea” Marii Negre, o mare destul de capricioasa din punct de vedere meteorologic dar si din punct de vedere militar. Este adevarat ca este un camp minat, ne spunea Andrei, am gasit chiar mine care se presupune ca erau din al doilea razboi mondial. Am reusit totusi sa rezistam curiozitatii de a ne convinge credintele. Mai mult, ne povestea ca spre orizont, exploziile au fost chiar confundate, la inceput, cu tunete si fulgere.
„Am avut mare noroc ca toate ni s-au defectat in aceasta cursa : gps, pilot automat, carma, desalinizatorul” spunea Andrei, argumetand ca au avut ocazia sa isi testeze capacitatea de a rezolva problemele aparute, si pana la urma, aceasta aventura este doar una pregatitoare pentru Atlantic.
Programul de vaslit, fiind echipa de 5, era : 2 ore vaslit – 2 ore somn – 2 ore vaslit – 4 ore somn.
Indiferent de oboseala, dureri, vreme, conditii, dupa fiecare tura de vaslit trebuia sa ne spalam, sa ne dezinfectam pentru a nu ne imbolnavi. Nu era intotdeauna o placere, tinand cont de ploi, frig, noapte etc.
Desi nu a fost nevoie in aceasta expeditie, au experimentat si curatarea barcii(pe exterior – de crustacee, microorganisme), activitate obligatorie pe ocean, intrucat ajung sa incetineasca barca cu 0.5 noduri pe ora si sa le ingreuneze munca.
Despre Maria, barca lor, ne spunea” este o barca incredibil de rezistenta, fiind facuta din kevlar si carbon si foarte subtire. Experienta de odihna din barca nu este foarte linistitoare, intrucat se aude absolut orice detaliu sonor. Maria a participat in 2014 la cursa de pe Atlantic, fiind castigatoare la categoria ei. Este o barca foarte buna dar noi continuam sa o imbunatatim. Este o barca ce nu se scufunda, si este foarte greu de rasturnat. Chiar si in cazul in care se rastoarna, isi revine la pozitia initiala daca sunt inchise cabinele si nu intra apa in ele”. Sfatul pe care l-au primit este ca orice s-ar intampla, sa nu paraseasca barca. De asemenea, partea de comunicatii trebuie sa fie diversa, pentru a putea fi ajutati in caz de nevoie.
„Este mai mult o chestiune de supravietuire decat de navigatie sau sportiva. „
„Nu realizam ce am facut, noi ne-am propus un obiectiv si ne-am focusat pe asta. Cred ca asta este cel mai bine si in viata”
Cele mai frumoase experiente :
-rasarituri si apusuri extraordinare ( mereu diferite ) – in jur de 3:30-4 a.m. incepea sa se lumineze
– spectacol de delfini, aproape zilnic
-culoarea turcoaz a Marii Negre
Vasile Osean
„Cand mi s-a propus acest proiect, intr-un moment de nebunie am spus „DA”. Apoi am fost acasa si intr-un moment de inconstienta si-au dat acordul. Am zis „da” si mi-am asumat. Nu imi pare rau deloc.
Cu totii am avut rau de mare insa ne-am adaptat repede, nu aveam de ales. Trebuia sa ne rehidratam si sa ne hranim. Ajunsesem sa mancam in timp ce vasleam, ca sa nu ne mai afecteze raul de mare. Este incredibil cum pe mare se schimba gusturile culinare, daca pe uscat aveam anumite alimente preferate, pe mare pareau chiar dezgustatoare. Uleiul de masline a fost un aliment foarte benefic pe mare, dupa prima saptamana, avand un aport caloric extraordinar. Ar trebui sa consumam in jur de 10.000 de calorii pe zi. Este aproape imposibil. Am pierdut fiecare dintre noi intre 3 si 6 kg.
Experienta de pe Marea Neagra ne-a ajutat foarte mult ca echipa, am plecat amici si ne-am intors prieteni. Avem un vis, este unul mare insa daca ai un vis mic, ramai cu o realizare mica. Daca ai un vis mare, o sa ai minim o realizare medie, ceea ce este mult mai bine. Au fost foarte multe momente amuzante, pline de optimism, de incarcatura emotionala. Au fost multe lucruri mici si frumoase. Universul nostru a fost barca. Daca mintea reusea sa calculeze riscurile, probabil nu am fi reusit. Am trait mereu momentul, am cautat solutii si asa am trecut peste toate greutatile. Nu aveam timp sa ne gandim la ce se poate intampla in furtuna pentru ca eram focusati sa tinem totul sub control. Valurile in timpul furtunilor veneau de peste tot, era un haos continuu.
Cel mai greu moment a fost cand a trebuit sa ne oprim din cauza furtunii, pentru ca imi doream sa continui, am fost dezamagit de faptul ca natura nu poate fi invinsa.
Cel mai mult imi doream sa fiu in tura de vaslit de 4 am – 6 am ca sa vad rasariturile. Ghinionul a fost ca, desi am vaslit in acea perioada, 3 zile la rand a fost innorat si nu m-am putut bucura. Natura s-a revansat si intr-o zi am reusit sa vad 3 rasarituri diferite intr-unul singur ( in 10 minute, datorita norilor, rasaritul a parut altul).”
Alexandru Dumbrava
„Daca vreti sa traversati un ocean, faceti-o! E greu dar e frumos. Primele 7 zile au fost cele mai grele, am avut probleme cu alimentatia, cu furtunile. Nu ai de ales, indiferent ce se intampla iti urmaresti obiectivul, vaslesti. Tot ce pare simplu pe uscat, acolo este foarte greu.”
Ionut
„M-am dezvoltat ca si persoana in toata experienta asta, de la intrarea in echipa si pana la traversare. Am fost foarte entuziasmat de aventura pe Marea Neagra, m-am confruntat si eu cu raul de mare in primele zile insa apoi mi-am revenit. Ajunsesem chiar sa renuntam la momentele de odihna pentru a ne sustine moral unii pe altii. Pentru mine nu a fost dificil vaslitul,imi aduceam aminte de cum munceam in copilarie si ce faceam in momentul ala era foarte usor. Mi s-a parut foarte frumos ca in momentul cand se crapa de ziua, in stanga era lumina iar in dreapta era intuneric. Erau senzationale rasariturile si noptile instelate.”
Marius Alexe
„Cel mai greu era noaptea, in turele de vaslit de noapte. Cand iesi din cabina sa te apuci de vaslit esti fara vlaga, obosit insa Andrei ne ajuta foarte tare, spunea o gluma si imediat iti revenea moralul si optimismul si erai gata de vaslit”
…
Ii multumesc corespondentului meu special, dorindu’i un acelasi timp concediu placut, si baietilor care au trecut cu bine aceasta incercare, dorindu’le mult succes in cea mare care urmeaza pentru ca niste copii sa aiba parte de ingrijirea si dragostea de care merita sa se bucure din partea voastra cu o mica donatie daca soarta le’a fost potrivnica!