Cronica unui weekend X – Baile Herculane

Statiunea Baile Herculane situata pe Valea Cernei, la 5 km de principala artera rutiera ce leaga vestul tarii de Bucuresti – D.N. 6 (E70) si calea ferata internationala Bucuresti – Timisoara – Moravita, statiunea este accesibila si pe calea fluviala a Dunarii, fie dinspre est: Sulina – Galati – Drobeta Turnu Severin – Orsova, fie dinspre vest: Viena – Budapesta – Belgrad – Orsova. Aeroporturile cele mai apropiate se afla la Caransebes si Timisoara (aeroport international).

Staţiunea

Staţiune balneoclimaterică de interes general, permanentă, situată la distanţa de 19 km de oraşul Orşova. Altitudine 150-160 m. Staţiune milenară menţionată sub denumirea „Ad aquas Herculi sacras ad Median” Factori naturali: climat de depresiune intramontană, cu influenţe submediteraneene, sedativ-indiferent; ape minerale izotermale şi hipertermale(38-60 grade Celsius), slab radioactive, hipotone, cu diferite compoziţii chimice:
– sulfuroase, clorurate, calcice, sodice;
– clorurate, sodice, calcice;
– oligominerale;

Posibilităţi de tratament: aerohelioterapie, băi termale, în bazin descoperit, băi termale sulfuroase şi sărate,în vane şi bazine acoperite; buvete pentru cură internă cu ape minerale, instalaţii de hidrotermoterapie (şi sauna), electroterapie, chinetoterapie, hidrochinetoterapie, în bazine; inhaloterapie; cură de teren.

Din staţiune se pot face excursii la ruinele băilor romane, Peştera Hoţilor, Grota Haiducilor şi multe altele.

Istorie

Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii.

Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente şi statui, închinate zeilor Hercules, Aesculap si Hygieia. Atestarea documentară a staţiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor şi divinităţilor apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimişi ca delegaţi romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămaţi, au ridicat acest prinos de recunoştinţă”. În perioada civilizaţiei romane, staţiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracţie pentru aristrocaţia Romei antice. Impresionaţi de excepţionala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiţi în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules.

Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulţumire aduse zeilor pentru vindecare. După 1718 (Pacea de la Passarovitz) începe istoria modernă şi contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului austriac. Din 1736 începe reconstrucţia şi modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicierii bănăţeni construind aici majoritatea edificiilor din staţiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant. Staţiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalităţi, între care: împăratul Iosif al II-lea , împăratul Francisc I şi împărăteasa Charlotte, împăratul Franz Iosef şi împărăteasa Elisabeta. În 1852, împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă staţiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta – pasionata, îndrăgita, distincta şi armonioasa Sissi – scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezenţă distinctă şi încîntătoare. În staţiune există Muzeul Nicolae Cena, ale cărui colecţii au început să fie constituite începând cu anul 1922.

Existenţa neîntreruptă de două milenii a staţiunii Băile Herculane a fost favorizată de eficacitatea miraculoasă a izvoarelor termale, dar şi de pitoreasca aşezare a staţiunii într-o vale adăpostită de munţi, de o frumuseţe aparte. Dotarea tehnico-edilitară de prim rang la un confort de înaltă ţinută şi bogata diversificare a metodelor de tratament de la cura balneară clasică la diverse metode de fizio şi electroterapie, masaje, acupunctură, etc. au conferit acestei staţiuni un înalt grad de atractivitate. Multiplele mijloace de recreere şi divertisment, restaurante, baruri, terase de vară, bazine de înot cu apă termală, saună, masaj, biliard, etc. – precum şi posibilităţile de drumeţie şi excursii în staţiune şi pe Valea Cernei, constituie o atracţie în plus pentru vizitatorii oraşului staţiune balneară Băile Herculane.

Cu acestea fiind spuse, am luat cap compas Baile Herculane, am tranversat 2 judete, si marturisesc ca as fi vrut sa pot combate acest articol, care mi s-a parut foarte superficial si parca rau intentionat.
In fine … am plecat la drum de dimineata, imi era dor de aceste locuri pe care mi-le aminteam foarte vag, insa ce imi aduceam aminte era faptul ca este ceva de vis. Dupa ce am trecut de Baia de Arama, am intrat pe un traseu de vis, in care peisajul de multe ori iti lua aerul din piept.
Intradevar superbe locuri mai are tara asta, si mare pacat ca ne batem joc de tot ceea ce avem.
Ne-am oprit des, si am facut multe poze, ptr ca pur si simplu nu am putut sa trecem cu vedere frumusetile care ni-se deschideau in fata ochilor.





Cerna este indradevar ceva de vis, intr-un cadru natural exceptional …




Intr-un final si cu ajutorul lui navigatiei (care este un must have, si care ar trebui vandut obligatoriu cu masina) am reusit sa ajungem in statiune.



Senzatia pe care o ai cand ajungi in aceasta statiune este aceea a unui loc pustiu, un loc al nimenui, un loc in care adevarate opere de arta sunt lasate in paragina, si o statiune care odata era o adevarata perla a statiunilor, a ajuns un loc uitat de lume, in care s-a facut un adevarat masacru. Nu mai exista nimic din ce stiam, nici una dintre baile termale din interiorul statiunii nu mai functioneaza, astfel ca la un momendat chiar ma gandeam sa numesc acest post ” Uite baile, nu sunt baile”.




De pe internet aflasem ca singurul loc decent unde mai poti face o baie, este strandul 7 Izvoare. Ok, hai sa il gasim. Ne-am invartit aproape o ora sa gasim acest strand, intr-un final am aflat ca defapt acest strand cu apa termala este la vreo 3 kilometri afara din statiune.
Ok zic, hai sa facem cumva sa mergem acolo.Urcam sunt in masina, mergem cei 3-4 kilometri si dam de o coada uriasa de masini si deoparte si de alta pe un drum ingust, in mijlocul caruia se plimba toata lumea in chiloti, insa sincer nu se vedea vreun bazin pe undeva. Nu va povestesc ca pana am ajuns aici, am intrebat zeci de oameni, ptr ca nu exista nici macar un indicator care sa iti spuna unde sunt aceste „bai”.
Intr-un final ajungem acolo, si nu vreau sa va povestesc ce priveliste de cosmar am avut. Cum am spus sute de masini in coloana, tarabe care vindeau de la pepeni la tot ce produce China mai bun, peste tot un soi de corturi mizerabile in care cica se practica un soi de masaj, o mizerie de nedescris, manele la greu, fum de la gratare de te usturau ochii, indivizi transpirati, inghesuiala si … bineinteles ca la bazine accesul cu masina era interzis in interiorul „statiunii” astfel ca masina fiecare o lasa pe unde putea. Cu chiu cu vai am reusit sa gasesc un loc intre doua masini, dar nu am apucat sa ma dau jos din masina ca a venit un nene cu cap de ghips, si m-a avertizat sa plec de acolo ptr ca este prea in curba … Ok zic … hai sa incercam sa gasim un loc … am mers vreo 2 kilometrii de la locul unde erau cloacele in cauza, insa nici pomenela sa gasesti vreun ,loc sa iti lasi masina. Trecuse deja mai bine de o ora, in care incercam sa fac cumva sa ajung la un bazin. La un momendat nervi mi-au cedat brusc, am ordonat imbarcarea si am plecat de acolo cu pedala de acceleratie apasata pana la fier. Imi ajunsese sa fiu bataia de joc a unor indivizi, care nici macar locuri de parcare nu erau in stare sa ofere. Umbla vorba ca si daca te lasa in interior, pretul ptr parcare era exorbitant, nu stiu cat, ca nu mi-a spus o tanti de la un cort, insa cica destul de mult, ca sa folosesc cuvintele ei „jaf pe fata”.
Asadar cu strangere de inima trebuie sa spun, ca acel articol era unul destul de bland. Ptr mine unul o treaba este clara, in cel mult 5 ani, daca nu se face nimic, din Baile Herculane nu va mai ramane nici acel praf care s-a asternut peste ce era odata perla statiunilor balneoclimaterice de pe la noi, un loc cunoscut si apreciat de o lume intreaga, inca din antichitate.

As fi vrut sa va povestesc lucruri frumoase asa cum imi este obiceiul, insa de aceasta data, trebuie sa va spun ca am trait o dezamagire crunta.

Daca planurile voastre de concediu includeau cumva si aceasta destinatie, sfatul meu este sa va schimbati planurile, ptr ca pur si simplu nu o sa gasiti nimic acolo, in afara de o umbra palida a ceea ce a fost odata.

Pe final atat mai am de spus: pacat de tot ce ne-a inzestrat Dumnezeu, si este si mai pacat ca ni le-a dat noua sa ne batem joc de ele !

Adio Herculane, visul frumos s-a terminat !