Campionatul European de Fotbal pentru nationala Romaniei s’a incheiat, parcursul onorabil pana in optimile de finala find unul dintre momentele in care fotbalul romanesc a fost scos de copii astia din moartea clinica in care se afla de atata amar de vreme, si a reusit o performanta la care nu mai visa nimeni. Practic, a fost o trecere de la faza in care „ne bat toti” la faza in care „ii batem pe toti”, in bunul spirit balcanico-latin in care romanii traiesc totul la emotie maxima, ceea ce pana la urma ne face atat de speciali si vii ca popor, desi de multe ori blamam asta. Sa le multumim pentru asta echipei de tinerii romani care ne’au reprezentat pe teren, care au dat acolo tot ce au putut, pentru ca romanii sa isi recapete pentru putin timp demnitatea, si sa indrazneasca din nou sa viseze.
Ce ar trebui sa invatam, dincolo de fotbal
Prima lectie este ca suntem o natie, care stie sa fie frumosa atunci cand crede in ceva si indrazneste sa viseze, „zidul galben” find un fenomen transcendent dincolo de peluza si ecrane, dincolo de mari si tari. A doua lectie ce ne’ar prinde bine sa o invatam, este ca poate a venit momentul ala in care „Desteapta’te romane” cantat de milioane de voci la unison, nu mai este doar un vers dintr’un inim national! Practic, cu ajutorul acestor copii ce compun echipa nationala de fotbal, pentru cateva zile romanii au reusit pentru prima oara dupa multi ani, sa creeze o emulatie nationala ce nu a mai tinut cont nici de granite, nici de transeele ideologice, nici de indivizi impartiti in tarcuri, si a fost frumos. Romania a demonstrat ca este doar un banal popor ce poplueaza temporar o colonie, ci o natie care inca isi aminteste sa fie una, care viseaza si crede si care instinctiv este flamanda dupa demnitate si mandria nationala, uitand sa le mai fie rusine de ceea ce sunt, dupa ce zeci de ani de zile au dus in carca povara nemeritata a umilintei „oamenilor de mana a doua”, in care au ajuns sa se complaca.
Poate ar fi bine ca macar acum
Sa nu repetam istoria romanului cu mintea scurta, si asta sa fie luata ca scanteia aia pentru inceput unei noi constructii nationale, in care sa incepem rasturnarea democratica a acestei cloace politice care nu este reprezentativa pentru nimeni si cu atat mai putin pentru „zidul galben”! Poate ar fi bine ca macar de acum inainte sa invatam ca ura dintre noi nu duce la nimic bun, cu exceptia servirii intereselor celor care au mereu grija sa ne puna etichete, tocmai pentru a ne putea ulterior dezbina si controla. Poate ar fi la fel de bine sa incepem, ca „Pas cu pas” sa ne „luam tara inapoi”, la fel cum au inceput deja sa faca si altii si fara a mai permite ca asta sa fie doar un slogan politic, de care si’au batut joc toti nemernicii ultimilor 35 de ani.
Poate ca sunt naiv si visator
Realist find de fel, naivitatea visatorului este latura pe care de obicei o reprim. De data asta insa nu am mai facut’o si mi’am permis sa ii dau frau liber sa scrie pe aici, ca o rasplata pentru bucuria traita alaturi de baietii astia din echipa nationala si toti romanii alaturi de care am format ah-hoc, „zidul galben”, lasand pentru cateva zile deoparte frustrarile ce de multe ori nu mai lasa loc si de bucurie. Cumva emulatia asta a produs un mic miracol in profunzimea acestei natii, observand acelasi lucru la marea majoritate, find poate ca pentru prima oara cand in loc de o explozie a urii si cuvintelor grele, cei mai multi au preferat doar sa fie romani demni si sa se bucure de asta, pentru ca totusi, ce am trait la unison nu a fost doar despre fotbal.
Fain scris, ti-se iarta optimismul, pentru ca sunt in asentiment pe ici-pe colo, dar mai ales in partile esentiale!
Chiar si asa!
Este pentru prima oara cand nu am simtit un gust amar, chiar daca am fost batuti atat de categoric de Olanda. A fost altceva, m-am bucurat de parcursul de pana aici si atat. Probabil ca ai dreptate, ceva s-a schimbat la modul profund ce inca nu intelegem.
Cam asa!
Problema noastră reală este că suntem conduși de unii indivizi mai lași decât o parte însemnată a populației.. să mă explic – poate careva să-și imagineze pe unii precum ciolacu, ciuca, iohannis, etc, să plece cu bocceaua atârnată pe spate în lumea largă , fără un chior în buzunar, fără să știe unde vor dormi noaptea următoare, să lupte pentru supraviețuire ?.. fără sinecuri la tot soiul de instituții supra naționale parazitare, fără cumetrii politice și securiste, etc .. să nu uităm că mulți dintre fotbaliștii din națională provin din altfel de familii .. de aia nu au teamă și au ambiție .. iar suporterii au venit în număr mare de pe unde își trăiesc viața, departe de casă, pe banii lor, fără protocol și alte mizerii..
Trebuie să nu mai permitem unora care ar muri de foame dacă nu ne-ar buzunări zi de zi, să ne dirijeze viața în direcții imbecile .. nu luând locul lor neapărat, ci stabilind limite clare pentru a avea dreptul sau nu să decidă în numele nostru..
Tovarase Cola, da, ai inteles cam ce am vrut sa transmit prin articolul asta! Iar ce spui tu este fix momentul ala de cotitura de care aveam nevoie, respectiv sa facem macar o singura data sa ne trezim si sa efortul sa ne adunam cum am facut acum, si prin coplesirea numerica si fara drept de apel a electoratului captiv pe care il au si de care se folosesc ce atata amar de vreme, respectiv majoritatii celor de 45-64 de ani, care hotarasc soarta alegerilor de vreo 20 de ani incoace, find tinuti captivi intr’o forma sau alta de stat, pentru ca asa au fost creati sa fie! Aici e beleaua nevralgica a noastra si tot sper sa vina vremea, cand, noi, restul de oameni care nu am trait dependenti de ei, o sa trimitem toate leprele astea tradatoare care ne conduc la cosul de gunoi ai istoriei, pentru ca daca stai acum si ii analizezi pe fiecare in parte, nici macar unul nu a fost in stare sa faca nimic toata viata lui, toti find produsul sistemului securist si al unor sinecuri, de care au stat lipiti, lingand orice cur le’a fost dat de lins, doar sa isi pastreze traiul bun si privilegiile de „speciali”. Am avut un exemplu de cateva zile in care am vazut cat de frumosi ca natie putem sa fim fara ei, cat de uniti in ce credem si visam, ce multe putem face fara ei, cat de bogati am fi fara ei, de ce mama dracului si pana cand sa ii mai caram in carca? Nu au fost indeajuns 35 de ani de umilinta, saracie si dezbinare, in care ne’a fost furat pana si dreptul de a visa si crede? Asta ar trebui sa ramana ca lectie si sa ne dea foarte serios de gandit in viitorul apropiat, chiar daca minuni nu putem face peste noapte, dar putem incepe sa schimbam cate ceva incepand cu noi, un Gavroch avem deja …
Să nu-i uit pe tefelei, că am pomenit doar pe ciolacu și ciuca .. citii că vladut, cumpărătorul de vaccinuri fără număr, s-a stricat la relație cu una cu care avea copil, că l-a prins aia cum se dădea pe tinder .. câteva concluzii simple – vladut nu e doar lipsit de morală ci este și prost ca noaptea.. iar duamna în cauză, dacă nu e caz psihiatric, presupun că e și ea progresistă.. pai cum era aia cu traiul în comun ? Sunt doar mincinoși și ipocriți? Despre asta vorbim – specimenele astea ar trebui lipsite de cetățenie, că ne fac de rahat fotbaliștii, de nu or să mai aibă curaj să iasă pe teren, să nu îi ia la mișto adversarii,
pe motive de .. vladut..
Eu nu am nominalizat pe niciunul, ci mai degraba am generalizat si mai bine asa, da’i dracului pe toti, pentru ca toti sunt facuti din acelasi material biologic urat mirositor, multi dintre ei find odraslele retarde ale fostilor, care nici macar ceva de dai Doamne ca mostenitori, n’au fost in stare sa lase in urma lor.
Chiar dacă fotbalul românesc este încă în stadiul de miuță, au făcut un pas înainte în ierarhia Europeană,dar se vede cu ochiul liber, nu trebuie să fie cineva expert,că jucători de valoare lipsesc cu desăvârșire.
Degeaba l-au umflat în pene pe Hagi, ăla era afon înainte de a-l face taică-său fotbalist
Bucuria cea mai mare care o consider că am fost încântat și spun la mod personal, a fost acel 3-0 administrat ucrainienilor,dovedind că i-a durut în bască de politic și meciuri aranjate.
Nu a plăcut atitudinea arogantă al antrenorului „uns” de Boureanu, acest Iordănescu, un flegmatic, care în timpul intonării imnului național, el mesteca gumă și împrăștia cu flegme în jurul sticlelor cu apă ale jucătorilor. Rușinos gest și nu mă miră de ce a fost numit țigan de către ucrainieni.
În rest, felicitări și poate prin secolul următor va avea și România o echipă națională de valoare la oină că la fotbal acuma a fost apogeul.
Trecand peste bucuria de a ii vedea pe ucraineni pascand iarba pe stadion, desi se asteptau sa se dea toata lumea la o parte din calea lor, Romania mai ales, si faptul ca s’au carat acasa, injurand si manifestandu’se tipic lor, respectiv ca niste maimute naziste, adresand vorbe grele, pline de ura xenofoba si rasism romanilor care i’au ajutat cand au fost in cacat si continua sa o faca, cu-sau faca voia lor, de carcotit putem carcotii mult si bine. Dar la modul realist vorbind, fara Edi Iordanescu echipa asta nu ajungea nicaieri, aduceti’va aminte ce antrenori am avut inaintea lui si ce cacat praf au facut la echipa nationala, care ajunsese sa nu mai gaseasca pe nimeni sa isi asume sa o antreneze! In ciuda gesturilor de care vorbesti, Iordanescu jr. macar a avut curajul sa puna la un loc o echipa de stransura, adunand ce a putut aduna din nimicul disponibil si formand totusi o echipa care a jucat ca una si a reusit sa obtina performanta asta nesperata de nimeni! In concluzie, eu nu as fi atat de dur cu el si cu nimeni in rest pentru ce au obtinut, practic Romania nu mai are fotbal, cel intern e la nivel de miuta (cum bine ai spus), daca nu era Hagi sa faca academia aia, din care doua treimi sa fie azi in echipa nationala, nu mai aveam nimic! De aici deducem ca Hagi sr. are tot dreptul sa il vada pe Hagi jr. pe teren, care, fie vorba intre noi, il duce pe taica’su in spate la fiecare meci, purtand blestemul unui nume mare, ce il va strivi mereu, oricat de mult ar incerca sa se ridice la nivelul lui. E un om si Ianis, incercati sa vedeti lucrurile ca atare si sa intelegeti, nici unul din copiii marilor fotbalisti nereusind vreodata sa fie ca tatal lor, tocmai din cauza acestei poverii a numelui si a vesnicelor asteptari mai mult sau mai putin realiste.
Este o opinie cat se poate de neutra, si cam atat.
Si uite un gest, care a facut inconjorul lumii si al presei international, care pana mai ieri, la adresa Romaniei scriau numai mizerii …