Cu toata dragostea, dar crestinii ortodocsi merita tot ce li’se intampla ca poate doar asa se trezesc

Interzicerea fara precedent a pelerinajului si procesiunilor religioase ocazionate de praznicul Sfintei Parascheva a creat o mare tulburare in randul credinciosilor crestini ortodocsi practicanti, care s’au vazut in situatia in care anul acesta le este interzis sa participe la aceste procesiuni, care dealtfel au fost si anulate in mare parte, din cauza de covid.

Eh, cu toata dragostea si respectul pentru credinciosii crestini ortodocsi, din punctul meu de vedere merita tot ce li’se intampla datorita lipsei de reactiei si capului plecat cu smerenie in fata tuturor prigoanelor de care au avut parte anul acesta, care defapt nu a fost decat apogeul ultimilor ani in care Biserica Ortodoxa Romana, condusa de un patriarh mai mult politician pervers decat lider spiritual, a fost tina tuturor atacurilor posibile si imposibile din partea „progresistilor” propovaitori de invataturi marxiste, lasand acum doar loc noii religii a covidului intr’o tara care din una crestin-ortodoxa a ajuns una secularizata!

Dupa ce au stat in case si au inghitit de Pasti umilinta in loc de cuminicatura, fara sa cracneasca impotriva limitarii dreptului de a nu avea voie ca macar sa se duca sa isi ia pastile de la biserica, oare la ce se asteptau acum? Dupa scandalurile fara numar din starea de urgenta in care preotii au fost umiliti in fel si chip si tarati prin presa de scandal ca indrazneau sa isi faca serviciul religios fie si singuri in bisericile pe care le slujeau, unde credeau toti practicantii astia ca se va ajunge si unde au fost cand toate astea se intamplau? Isi imaginau oare ca prigoana asta va trece de la sine si ca vor mai avea parte de practicile religioase stramosesti asa cum au avut si pana acum din mila guwernului, desi CEDO si toate organismele internationale au condamnat limitarea acestor drepturi in Romania de catre un guwern care a incalcat abuziv si in mod repetat Articolul 10 – Libertatea de gândire, de conștiință și de religie, din Carta drepturilor fundamentale a UE, care prevede ca:

(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie. Acest drept implică libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau în particular, prin intermediul cultului, învățământului, practicilor și îndeplinirii riturilor.

(2) Dreptul la obiecție pe motive de conștiință este recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept.

Si asta in vremea in care restul activitatilor laice si economice si’au reluat activitatea, sursa principala de covid ramanand in continuare bisericile.

Fratilor crestini ortodocsi, nu sunt unul dintre practicanti din nefericire, insa daca nu va treziti cat mai curand si nu invatati sa va cereti drepturile, nici sa va asteptati de acum inainte la altceva decat primiti! Cum nu ati avut dreptul sa mergeti la biserici de Pasti in urma cardasiei pastorilor BOR cu regimul marxisto-nazist care ne conduce, tot asa nu o sa pupati in biserica nici de Craciun si nici de alte sarbatori care vor veni dupa! Inaintasii vostri au razbit sa isi pastreze credinta si traditiile luptand pentru ele si nu stand si asteptand sa le fie luate ca mai apoi date pe tava si bine ar fi sa constientizati lucrul asta sau sa acceptati in continuare sa inghititi umilinta, ca alta cale nu mai e!

Lectura suplimentara: Scrisoarea deschisa a unui preot, adresata Patriarhului Daniel

14 comentarii la „Cu toata dragostea, dar crestinii ortodocsi merita tot ce li’se intampla ca poate doar asa se trezesc”

  1. Prieten drag, odata ce pina si Arabia Saudita a suspendat marile pelerinaje de la Mecca si Medina anul asta nepermitind decit 1000 de musulami si nici aia straini, oare cu ce-am gresit noi de suntem indemnati sa protestam pentru ca nu ni s-a permis sa ne adunam la Sfanta Parascheva?

    Iara mia aia de musulmani trebuie sa respecte distanta de citiva metri intre ei si nici gind sa atinga zidurile sfintei moschei.
    In Israel, Muntele Maslinior, Golgota, Via Dolorosa pina si marea moschee Al-Aqsa precum si Zidul Plingerii, toate inchise, la ce ne duce gindul ?
    Oare numai in locurile mai sus pomenite virusul a invins iar la noi s-a data batut?

    Cu ce suntem noi mai buni sau mai merituosi decit acele milioane de credinciosi care au inteles ca religia trebuie separata de ceea ce-i tine sanatosi ca sa credem ca noi vom fi crutati ?
    De asta zic, or fi conducatorii cum or fi dar poate ar fi cazul sa intelegem ca ducem un razboi pe viata si pe moarte pe care, daca nu ne dam cu totii silinta, il vom pierde.

    Eu cred ca in acest tip de razboi libertatile individuale sau colective chiar si garantate de constitutie, pot trece foarte bine in plan secund fata de dezideratul suprem : acela de a ramine in viata. Nu de alta dar cu citi mai multi dintre noi vom pieri, cu atit mai putini vom ramine pentru pelerinajele din viitor.

    Răspunde
    • Stimate Marian Nenciu, bun venit pe aici! Inteleg punctul tau de vedere si il respect mai ales ca este foarte bine argumentat, insa sunt niste uriase diferente! Nu putem compara de nici o culoare micul pelerinaj exclusiv national cu cele despre care vorbesti! Aici e vorba de cateva mii de oameni care puteau fi foarte bine coordonati cu ajutorul unor norme si reguli clare si nu de milioane de pelerini din toate colturile lumii, basca alea unde se tin pelerinajele alea, numai tari democrate si unde se respecta vreun drep de fel, nu se pot considera a fi! Cum iti explici ca desi focar, in Iasi te poti inghesui in mall’uri sau pe la sectiile de votare, dar la biserica nu? Sa pastram totusi niste proportii, de acord ca in primul rand conteaza viata, dar imediat dupa libertatile si drepturile ei, in cazul dat cele la religie fiind crancen calcate in picioare cum si toate in rest!

      Toate cele bune, sanatate si multam de interpelarea obiectiva, esti oricand binevenit pe aici! smile

      Răspunde
    • „…ducem un razboi pe viata si pe moarte …”
      Eh , da , viață şi moarte. Întrebarea mea pentru dvs este viața cui şi moartea cui? Mai concret , vă rog , pentru că aici discutăm de credință , nu de turism , producție , vânzări sau mai ştiu eu ce . Deci viața/moartea SUFLETULUI sau trupului ? Care vă interesează mai mult , pe care o prețuiți mai mult?

      Răspunde
  2. Cam aprig, cam aprig….Părerea mea despre beserică o cunoști, nici frate-mi ala de e popă nu mai discuta subiectul cu mine. În fine, ce se întâmplă pe la pelerinajele astea este ceva asemănător cu ce se întâmpla atunci când Issus adărâmat tarabele din templu. În altă ordine de ideei, din ce am mai citit eu prin Biblie, zicea că-l cauți cu ininima și nici nu-mi amintesc de ceva cu moaște. Posibil să mă înșel, o fi fost și cu moaște prin Biblie…
    Ca o paranteză, acum niște ani, că tot mă freca soacră-mea la cap că Arsenie, le-am dus la Arsenie…Băbăiatule, atâta prefăcătorie și fățărnicie n-am văzut. Zici că progresiști?Mă, nu știu cum să zic da parcă-s mai ochey progresiștii decât habotnicii.
    Ce să zic…Dă Doamne…Bă, da mai pune mâna și mai fă și tu nu sta doar cu Dă Doamne.

    Răspunde
    • Iti mai dau odata sa citesti ce o scris pacatosul din muntele Athos? Pai ce’am facut ma nene ma, iara ne pierdem in detalii pedaland pe langa esenta? Aici vorbim de niste drepturi ale unora care trebuie respectate asa cum sunt, chit ca tu ai o alta opinie! La fel cum le sunt incalcate lor, nu’s de acord sa fie incalcate nici ale tale, oricare ar fi alea, despre asta e vorba aici, nu despre ce credem fiecare! Pricepu’si tu, ma ficior? hi

      Răspunde
    • Pai și de „Pride parade” ce ai mai putea spune? Ok poate la moaste credincioșii sunt că „oile care își caută pastorul” la propriul și la figurat.

      Dar cata dezumanizare afișează la acele manifestări, grotești in viziunea mea, câtă sminteala nu poate un om normal (aici tine de referințele cu care a crescut fiecare) să își închipuie. Eu nu cred că poți compara..sau poți dar nu poți considera că e mai ok…

      Și aici în Romania poate încă e mai ok, deși nu mi-ar conveni că ai mei copii sa vadă macar acea manifestare jignitoare pentru natura umană, în afara este chiar grotească.

      Răspunde
    • Păi nu-i frate , căcurucucuru…???
      Şi cum vedem că e mulți la care le place să le facă pe din dos , ce te mai miri că discrimare?

      Răspunde
  3. Mai nu știu ce să zic, sunt cu logica și știința în creier, dar în inimă chiar am simțit o mâhnire profunda in acest an.

    Ok, oamenii reproșează că se fac street food festival ( Galați), festivalul peștelui( Brăila) mai știu eu ce…prin alte părți, mall-urile sunt pline. Oarecum trebuie procedat cu aceeași măsură.

    Ziceam că anul acesta chiar am simțit o tristețe sufletească, chiar deznădejde, când nu am putut participa la slujba de înviere. Când aproape convins eram că nu o sa primesc sfântă lumină în casă… Că nu aveam cum sa motivez deplasarea și că suntem relativ noi vecini in blocul in care stam acum. Dumnezeu nu ne-a uitat și pe la 3 dimineața lumina sfântă a ajuns și în casă noastră. A fost ca o mare împlinire. Sincer nu aș fi crezut că aș putea să trec prin stările alea.

    Răspunde
    • Pato Basil, nu esti singurul! Tot cu logica si stiinta in creier, in inima am fost si sunt mahnit peste masura, postarea asta fiind doar un soi de protest fata de dubla masura, pentru ca fix de aia avem parte ca si crestini! Ok, nu sunt vreun habotnic, nu am fost niciodata, insa sunt crestin, iar ce am trait de Pastile astea este dincolo de cuvinte, la fel cum probabil a fost si pentru tine, tot noaptea tarziu am primit si eu lumina sfanta si paharelul cu paste cu o bucurie si implinire pe care nu o pot descrie in cuvinte.
      No, amu gandeste’te ca am un frate popa, un tanar de vreo 30 de ani, care e un popa care a ales sa fie popa din credinta si dedicatia pe care o avea de mic inspre lumea asta bisericeasca si care slujeste cu tot sufletul lui ca asa e omul. No … ce o fost in sufletul ala al lui in toate astea 10 luni cat a fost umilit si persecutat in fel si chip, imi aduc aminte de o discutie cu el in care se declara extrem de fericit, saracu, ca poate sluji macar singur in altarul lui, desi i’se rupea inima ca trebuie sa tina oamenii adunati la slujbe prin curtea bisericii. De Pasti a fost terminat saracu, dar macar a avut curajul sa organizeze in curtea bisericii un mic loc unde sa distribuie pastele pentru mica lui comunitate, dupa ce a luat toate masurile posibile ca sa fie respectate toate masurile alea sanitare, si au fost respectate de mana aia de oameni care veneau cu sfiala sa isi revenice macar atata drept. A fost trista tare perioada aia si asa cum spuneam, daca ortodocsi ca majoritari nu ridica capul si vocea, nu va fi ultima, amenintate fiind si toate confesiunile minoritare in rest! Triste vremuri …

      Răspunde
      • E marele subiect tabu al lumii, cel cu religia smile Dar oricat ne uitam in stanga, in dreapta, cred ca problemele nu sunt la cladirea bisericii in sine, ci mai degraba la puhoiul care se face spre biserica.

        Si da, sunt pe lungime de unda cu Redoo, credinta poate fi oriunde. O lumanare acasa, o icoana, un desen, orice simbol gasesti smile
        Carciumarii ce sa mai zica? Ei si pacanele…

        Răspunde
        • Imi pare rău că n-am văzut comentariul , să îți răspund mai devreme dar sper să-l vezi şi acum.

          Spui „credința poate fi oriunde” . Păi , omule , EXACT asta vrea sistemul să crezi ??? şi tu pleci după cea mai proastă fentă.
          Nu-ți dai seama că acceptând gogorița lor , nu faci altceva decât să scuipi pe toți înaintaşii noştri care au făcut toată viața lor corp comun cu Biserica ? Oare ei toți au fost proşti şi acum , la sfârşitul vremurilor , am venit noi şi ne-am nascut deştepți ?
          Oare degeaba suntem îndemnați de Iisus să ne rugăm în comuniune pentru că „unde sunt doi sau mai mulți adunați în numele meu , acolo sunt şi Eu” ?
          Ceea ce avem acasă este pentru ca acea casă să fie binecuvântată de Dumnezeu , pentru ca să avem tot timpul în jurul nostru ceva care să ne amintească de Dumnezeu şi să facem voia Lui (măcar să încercăm , pentru că rar se nimereşte să reuşim dar contează foarte mult intenția). Dar a pune echivalent între asta şi biserică ( sau Biserică ) înseamnă a încerca să-L driblezi pe Dumnezeu , să încerci să fii şi cu El , şi cu mamona. Nu vei reuşi. Ai credință ? Alege calea potrivită şi mergi doar pe ea. Nici stânga şi nici dreapta nu mai sunt potrivite. Căldicelul e judecat chiar mai aspru decât rece-le tocmai din pricina vicleniei lui .

          Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura