Urcat de ceva vreme in trenul 40 al vietii mele, am plecat inspre Danemarca spre a imi incerca norocul acolo. Pasi balcanici pe pietre occidentale, nu imi imaginam ca voi gasi acolo ce nu stiam aici, insa imi doream sa muncesc sa imi pot ajuta familia. Am plecat pentru ei, pentru sotia si copii mei, cu amaraciune in suflet si lacrimi in ochii. Departe de tara mea, de locurile si oamenii ce ii iubesc atat de mult.
o4.04.2010
Bine ca ai venit! Dealtfel, in locul tau nu putea veni nimeni care sa risipeasca asemanarile unui loc comun, neasemanator cu nimic.
Este dealtfel ca oriunde in lumea mare … un hostel, nu stiu de are un nume, dar are o clipa „de acasa” acest hostel.
Pleci? La revedere! Dealtfel in locul tau nu putea pleca nimeni care sa risipeasca asemanarile unui loc ce nu se aseamana cu nimic!
Dedic aceste randuri, locului unde sed.
Adrian.