De ce scriu pe blog si nu’mi fac vlog sau podcast

Scriu pe bloguri de prin 2005, sau mai exact din vremea cand nimeni nu prea stia cu ce se mananca, dar eu am vazut oportunitatea simpla de a imi crea o pagina web dupa ce in anii anteriori ma chinuisem sa o fac singur cu ceva cunostinte de HTML si JAVA. Cam asa a inceput povestea treceri mele de la scrisului offline, adica ala clasic cu stiloul pe hartie, la cel digital online pe o pagina de blog, soarta primului blog find decisa de Google care dupa preluarea Blogger l’a omorat fara ca nici macar in ziua de azi sa stiu de ce, ca nimeni nu mi’a raspuns vreodata. De prin 2008 am trecut pe domeniu propriu si de atunci scriu aproape zilnic pe aici si prin multe alte locuri in diverse colaborari pe care le’am tot avut.

De ce scriu pe blog

Pentru mine blogul nu e nimic mai mult decat un loc unde pot sa practic un soi de gimnastica intelectuala, un exercitiu care ma ajuta ca sa scap de diverse ganduri si idei intr’o oarecare forma literara. Nu am cautat niciodata faima, nu m’a interesat niciodata gloria, nici traficul, nici PR’ul Google, nici nu m’am zbatut sa ma invart prin cercurile exclusiviste ale agentiilor de marketing, desi am avut parte si de asa ceva in alte proiecte pe care fie le’am ridicat de la zero, fie doar am colaborat la constructia si devoltarea lor. Datorita scrisului pe blog pe langa supapa de refulare ce mi’o ofera, am avut ocazia sa experimentez, sa cunosc oameni, sa calatoresc, sa particip la diverse intalniri si dezbateri, sa culeg idei, ganduri, sentimente, sa ma aleg cu niste premii pentru creatie, sa apar ca citate prin diverse lucrari, sa impartasesc experiente, sa adun amintiri si poate chiar sa fiu un mic istoric al timpurilor scrise de dincolo de un ecran, in toti ani astia preferand „saracia” independentei in dauna vanzarii mele pentru un pumn de arginti, blogul asta find sustinut exclusiv pe persoana fizica si din putinul ala care se mai aduna din cand in cand pe la ProfitShare, unde unii oameni considera ca merita sa isi comande un produs in urma experientelor mele, fara ca ei sa plateasca ceva din buzunarul lor pentru asta, si le multumesc.

De ce nu’mi fac vlog sau podcast

In ultimi ani, pe langa intrebarile prietenilor si celor care ma citesc pe aici cu privire la treaba asta, recunosc ca am primit si cateva propuneri de colaborare in sensul asta, ba chiar ma gandeam si eu la un moment dat sa investesc intr’un asemenea proiect, putand profita si de sprijinul profesional al unor prieteni de prin televiziune, de folos putandu’mi fi si experienta anilor de live in radio. Dar toate astea au ramas intr’un final la stadiu de idei, pentru ca facand lucrul asta candva in mod prefesionist, nu as putea acum sa ma apuc sa fac o improvizatie doar de dragul de a avea si eu vlog/podcast, iar treaba asta pe langa bani, multi bani investiti, necesita si foarte multa munca pe care nu mi’o permit deocamdata ca neplatita. Pe de alta parte, dupa experienta trista cu gazduirea primului meu blog gazduit de Google si alte experiente triste cu alte servicii „gratuite”, nu prea mai vreau sa am de a face cu nici unul din gigantii BigTech carora sa le produc un continut asupra caruia nu am nici un control, toate deciziile cu privire la munca mea find luate de niste roboti si o entitate nedefinita pentru care conteaza „binele comunitatii” si mai deloc al individul si respectul pentru munca lui, adica un soi de comunism 2.0 din care nu prea vreau sa fac parte, mai ales ca dupa vremurile pe care le traim ma consider un paria incorect politic.

De ce am scris toate astea

Pentru ca acum cateva zile am avut o (noua) discutie cu un amic ce ma tot freaca la ridiche de ceva vreme cu o colaborare la un podcast, unde am participat pana acum ca invitat pe niste teme socio-culturale. Am incercat sa ii explic atunci cate ceva, dar a ramas „ca poate mai discutam” si acum daca o sa citeasca randurile astea poate ca e ceva mai lamurit, raspunzand in acelasi timp si intrebarilor pe care le’am mai primit pe aici, sau alte locuri, intr’o oarecare legatura cu tema asta. Sanatosi sa fim ca sa ne putem citi in continuare!