De ce sistemul vrea suprimarea lui Călin Georgescu – analiză dură a presei britanice

Un articol dur și nuanțat de analiză a situației politice din România semnat de Wolfgang Münchau – directorul site-ului eurointelligence.com, specializat în problematica zonei euro – și publicat de site-ul britanic unherd.com, dezvăluie dedesubturile si implicațiile loviturii de stat care a avut loc pe 6 decembrie în România, punctand implicare Uniunii Europene în procesul democratic de vot al unei țări suverane,  sufocarea și reprimarea dreptului la liberă exprimare a partidelor suveraniste și tuturor susținătorilor lor, pe care oligarhia bruxelleză le numește „partide de extremă dreapta” ca o consecință a eșecului controlului procesului de vot ce a dus la Brexit.

Cunoaștem cu toții vechea glumă: atunci cînd un referendum european are un rezultat „greșit”, țara votează din nou pînă cînd obține rezultatul „corect”. UE a crezut că acesta va fi cazul după Brexit. Dar pînă acum, nimeni nu a rîs. Dacă nu cumva, lucrurile s-au înrăutățit. Să luăm exemplul României, care și-a anulat recent alegerile prezidențiale cînd Călin Georgescu, liderul unei coaliții naționaliste de dreapta, a cîștigat primul tur…

Își începe autorul articolul de analiza, amintind și de momentul în care Thierry Breton, fost comisar european francez, a dezvăluit implicarea Uniunii Europene în procesul electoral din România, ce a dus la anularea abuzivă a alegerilor libere.

Thierry Breton, fost comisar european francez, a dezvăluit mentalitatea UE în timpul unui interviu televizat recent. „Am făcut-o în România și, evident, o vom face și în Germania dacă va fi necesar”, a spus el. Cu alte cuvinte, dacă nu puteți învinge extrema dreaptă, interziceți-o.

Nu sunt de acord cu aproape tot ceea ce a spus Breton vreodată, dar îi sunt recunoscător pentru că și-a expus cazul cu o claritate atît de revelatoare. În perioada în care a fost comisar pentru industrie la Bruxelles, din 2019 pînă în vara anului trecut, cînd Emmanuel Macron l-a înlocuit cu o figură mai supusă, el a fost forța motrice din spatele unei serii de legi menite să mențină Europa în epoca întunecată digitală. Cea mai extremă dintre acestea este Legea serviciilor digitale (DSA), care obligă „platformele online foarte mari”, cum ar fi X și Meta, să verifice faptele și să filtreze știrile false.
În ordinea ierarhică a drepturilor democratice, libertatea de exprimare are o prioritate relativ scăzută în Europa.

Dar, mulțumită lui Breton, adevărul s-a aflat. Scopul final al Europei nu este de a salva libertatea de exprimare, ci de a sufoca partidele de extremă-dreapta prin privarea lor de oxigenul informației.
DSA nu este nici măcar ultimul cuvînt în jihadul antidigital al UE.
Una dintre marile idei ale Ursulei von der Leyen de anul trecut, în timpul alegerilor europene, a fost așa-numitul „scut al democrației” – lansarea efectivă a și mai multor legi pentru a preveni interferența externă în afacerile UE. Această noțiune evocă imagini cu raze laser și lupte cu săbii laser. Și, în unele privințe, nu este departe de adevăr: un bloc speriat are nevoie de un scut pentru a se proteja de inamicul invadator.

Principala armă a Uniunii Europene: cenzura și reprimarea dreptului la exprimare liberă

Mark Zuckerberg este cu siguranță la atac. Săptămîna trecută a anunțat că renunță la verificarea faptelor pe platformele sale – sfidînd efectiv DSA. Și mizează pe Donald Trump pentru a-l proteja de consecințele juridice. Avînd în vedere că J.D. Vance, vicepreședintele ales, a amenințat deja că va pune capăt sprijinului SUA pentru NATO dacă Europa încearcă să cenzureze X-ul lui Elon Musk, cu siguranță același lucru se va aplica și în cazul Facebook. Iar UE este mult prea dependentă de SUA pentru a putea organiza o campanie eficientă împotriva oricăreia dintre platformele americane de socializare, odată ce Trump va fi președinte.
DSA, elaborată în grabă în timpul pandemiei, nu numai că apreciază greșit natura social media, dar apreciază greșit și puterea politică. Ea expune slăbiciunea esențială a Europei în fața Americii.

Totuși, aceasta nu este doar o luptă geopolitică. Este, de asemenea, una europeană

Tentativa de reprimare arată că există ceva de care blocul se teme mai mult decît libertatea de exprimare: populismul. Deputaților europeni le-a fost destul de greu să suporte izbucnirile brutale ale lui Nigel Farage cînd acesta era membru al Parlamentului European. Acum, Musk le suflă în ceafă, susținînd candidații AfD, un partid care se află la extrema dreaptă în băncile Parlamentului European și care susține retragerea Germaniei din UE.

Presa germană a avut o cădere nervoasă colectivă atunci cînd Musk a susținut AfD pe Twitter, a intervievat-o pe Alice Weidel, co-liderul partidului, pe X, și apoi a susținut-o într-un articol pentru Die Welt. Directorul editorial al cotidianului german a demisionat în semn de protest. Iar un articol dintr-un alt ziar a descris isteric intervenția lui Musk ca fiind neconstituțională.Faptul că jurnaliștii ar susține cenzura pare șocant, pînă cînd înțelegem rolul jurnalismului în societatea europeană continentală. Acesta funcționează ferm în cadrul unui consens politic centrist îngust, care cuprinde toate partidele de la centru-stînga la centru-dreapta. În mod firesc, AfD nu beneficiază de prea mult timp de antenă în presa germană.

În timp ce AfD este marginalizată de media tradițională, aceasta prosperă pe TikTok

Unde are un număr mare de adepți. Prin urmare, ceea ce irită presa germană și politicienii din alte partide este faptul că sistemul cenzurii nu mai funcționează la fel de bine ca odinioară. În Statele Unite și în Regatul Unit, presa tradițională, cîndva puternică, și-a pierdut deja puterea. Hillary Clinton a exprimat poate cel mai clar această frustrare atunci cînd a declarat că societățile de socializare trebuie să verifice faptele, altfel „pierdem controlul total”. Cu toate acestea, Europa trăiește încă într-o zonă crepusculară în care media tradiționale încă se bucură de apusul puterii în scădere, încercînd să ignore media sociale care se ridică la celălalt orizont. La fel ca în toate bătăliile politice moderne din Europa, este vorba despre protejarea intereselor dobîndite.

Cazul românesc demonstrează cum aceste restricții asupra libertății de exprimare sunt primele salve ale unui război mai mare de represiune

Alegerile prezidențiale de acolo au fost anulate pe motiv că un TikTok infestat de ruși a dezinformat alegătorii. Sunt sigur că rușii au fost activi. Dar este șocant să te gîndești că alegerile au fost anulate pentru că cineva a mințit pe TikTok.

Să fie clar, nu a existat nicio acuzație de fraudare a voturilor. Georgescu a cîștigat corect primul tur al alegerilor.
Potrivit sondajelor de opinie, Georgescu este în continuare candidatul cu cele mai mari șanse de a cîștiga, dar establishmentul politic românesc este în continuare hotărît să găsească modalități de a-l bloca, cea mai promițătoare fiind speranța că ar fi primit fonduri nedeclarate.

Există modele similare și în alte părți

Marine Le Pen riscă să fie descalificată de la alegerile prezidențiale din 2027 în urma acuzațiilor de nereguli privind asistenții săi din Parlamentul European. Mai recent, Bruxelles-ul a fost speriat de victoria în Austria a Partidului Libertății, care a reușit să obțină 28,8% din voturi la alegerile generale din septembrie. Acesta a depășit pragul de la care a devenit imposibil din punct de vedere politic pentru celelalte partide să formeze coaliții. Herbert Kickl, liderul FPÖ, este acum posibil să devină următorul cancelar al Austriei. Între timp, în Germania, un grup de 113 deputați s-a unit pentru a interzice AfD.

Povestea lor este că „extrema dreaptă” vrea să distrugă democrația

Deși partidul nu are încă un procent suficient de mare pentru a zădărnici o coaliție de centru la Berlin după alegerile de luna viitoare, Germania ar putea fi la doar cîteva puncte procentuale distanță de un impas în stil austriac.

Cu siguranță, totuși, abordarea rațională a ascensiunii AfD, FPÖ și a altor partide de dreapta nu este de a le cenzura, ci de a aborda problema de bază care le-a făcut atît de puternice: incertitudinea economică persistentă, pierderea puterii de cumpărare și politicile disfuncționale privind migrația. În caz contrar, de ce să nu coopteze partide de extremă dreapta ca parteneri de coaliție juniori, așa cum au făcut în Suedia și Finlanda?

Dacă Weidel ar fi brusc propulsată în funcția de ministru al economiei, am vedea dacă și-ar putea apăra bilanțul în guvern. Dar partidele centriste din Germania și Franța nu fac nici una, nici alta. Acestea au ridicat bariere politice împotriva extremei drepte. Și se dublează cu aceleași politici vechi.

Este o abordare care inevitabil se va întoarce împotriva noastră

O Le Pen interzisă ar fi mult mai periculoasă pentru establishmentul centrist și poate chiar mai extremistă atunci cînd va ajunge la putere. De asemenea, AfD s-ar radicaliza cu siguranță după o interdicție.

Pînă atunci, armele contondente alese de UE – interdicțiile legale, firewall-urile politice și cenzura – vor provoca mai multe daune decît beneficii

În ierarhia drepturilor democratice, libertatea de exprimare are o prioritate relativ scăzută în Europa. Ca și creaturile din ”Ferma animalelor” a lui George Orwell, mă străduiesc să disting diferența dintre extremiștii de dreapta și cei care încearcă să îi combată

conchide analistul european, in traducerea lui Bogdan Tiberiu Iacob.

Ce pregătește sistemul împotriva lui Georgescu

Pe lângă niște modificări tintie și cu dedicație din legea electorală pentru un singur om, sistemul prin toate trompetele și slugile sale caută orice mijloace prin care această candidatura să fie suprimată în cazul organizării unor noi alegeri prezidențiale, iar de aici înainte, ne putem aștepta la absolut orice, inclusiv la o insurecție populară de proporții, lupta dintre sistem și cetățean find una fățișă și fără scrupule.

In completare