Despre cum am ajuns „terorist” la un an de la Starea de Urgenta

Se face un an de cand cetateanul din mine s’a conformat la decretarea a ceea ce s’a numit Starea de Urgenta temporara, al carui jurnal zilnic l’am tinut aici si care intre timp a devenit Stare de Alerta permanenta, iar din mine, cetateanul ala model de atunci, a mai ramas doar un „terorist” care a refuzat si refuza cu obstinenta catarului subversiv la conformarea tampa, dreptul la scepticism si protest considerand ca a devenit obligatie civica de cand lipsa de transparenta si legile strambe au devenit stare de fapt in ceea ce eu numeam inca dinainte de nebunia asta, ca a fi cel mai mare experiment social pus in aplicare vreodata.

Cum a inceput

Cu ce ne’am ales

La un an de zile dupa momentul asta marcat ca istoric, de la 106 confirmati la decretarea starii de urgenta am ajuns, azi, din nou, la peste 6000 dar cu paturi mai putine la ATI ca atunci, desi s’au cheltuit pe langa promisiuni de campanie si miliarde de la buget pe fondul pandemiei…. iar in rest, noi, pulimea nu ne’am ales cu nimic in afara de viitor incert si vietile noilor generatii distruse, relatii interumane ruinate, economie pe butuci, batjocura, prigoana si oameni impartiti intre sectantii lui covid vs negationisti, vaccinati si „teroristi”, in dar primind toti drepturi si libertati suspendate pe termen nedefinit si toate astea pentru ce? Pentru interesele lor? Pentru tara lor? Lumea lor? Sistemul lor? 

Dupa un an de sacrificii s’a spulberat si speranta in „sfantul” vaccin

A trecut un an de cand smecherii de prin toata lumea au facut averi colosale de pe spatele pandemiei si a fricii noastre pe care ne’au insuflat’o mereu cu ajutorul cioclilor covid din linia intai vanduti si cumparati, in schimbul a tot si toate plus zaharelul „reveniri la normalitate”, oferindu’ne speranta unor zamuri cel putin dubioase pe care le’au numit pompos ca vaccinuri salvatoare, desi la doar putin timp dupa administrarea lor au inceput sa apara si problemele, din ce in ce mai mari, din ce in ce mai multe de nu le mai poate baga nimeni sub pres, in sistem incepand sa se intaleze panica odata ce incep sa moara oameni, culmea paradoxului fiind ca dupa un an de cand au murit oameni doar de covid, de la vaccin nu moare nimeni, desi tot mai multe tari au inceput sa suspende loturi intregi de vaccinuri. Culmea dracului e ca nimeni nu isi pune intrebarea aia logica, ce eu o tot pun de luni de zile: de ce nu s’a lucrat si gasit pana acum un tratament care sa trateze cauza si nu doar potentialele efectele?

Cum am ajuns „terorist”

Tot la fel cum au ajuns altadata si altii ca mine, scepticii aia incomozi care pun multe intrebari si se indoiesc de orice este lipsit de logica si transparenta, dusmani ai poporului si luptei de clasa, elemente subversive ale binelui comun al maretului cincinal in patru ani …

Prin lume s’a umplut de „teroristi”

Cata vreme inca in Romania noi stam si inghitim toate absurditatile si batjocura asta, prin lume s’a umplut de „teroristi” la fel de satui de prosteala si masuri aberante care nu au ajutat cu nimic in lupta cu pandemia asta, pulimea incepand sa se prinda de scenariul si faptul ca unii isi umplu buzunarele pe spatele lor in vremea in care se straduiesc sa puna in aplicare un program de control fara precedent in istoria umanitatii prin diverse moduri de constrangere a drepturilor si libertatilor fundamentale, folosind pandemia in acest sens, lucruri ce pana mai ieri erau parca file desprinse din ceea ce erau numite „teorii ale conspiratiei” …

In loc de incheiere

2 comentarii la „Despre cum am ajuns „terorist” la un an de la Starea de Urgenta”

  1. Felicitări , tovarăşe Terorist ! ok pentru atitudine , binențeles dar nu numai…
    rofl imaginea e genială !!!!!! O voi prelua

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura