Despre pensiile invizibile

Ca ne aflam intr’un mare cacat din punct de vedere al viitorului plan de pensionare la nivel national este ceva cunoscut si ascuns bine sub pres. Practic in 20 de ani de acum inainte generatiile care ajung in pragul pensionarii dupa o viata de munca in care au cotizat luna de luna la un fond de pensii falimentar se vor trezi cu niste pensii invizibile. Pentru a preveni acesta prabusire acum cativa ani statul a fortat fiecare angajat sa isi faca un al doilea pilon de pensie reprezentat de o cotizatie lunara de 2% catre un fond privat de asigurari fara insa ca cineva sa spuna ca si asta nu este nimic mai mult decat praf in ochii cotizantilor dupa cum ne confirma si Robintel care a ajuns la aceasta dureroasa concluzie.

Despre teapa numita asigurari private am scris aici, in vremea cand imi faceam niste planuri financiare de viitor. Dupa o vizita pe la cativa vanzatori ai pasarilor din gard (asiguratori) am ajuns la concluzia ca e mai buna cioara din mana mea si m’am lasat de cativa ani de cotizat bani la stat si in diverse alte locuri care imi promit in pliante o batranete fericita. Am stat stramb si am judecat drept ca sportul asta nu o sa imi aduca nimic si am luat decizia ca din agoniseala pe care sa mi’o gestionez singur sa cumpar diverse proprietati, care la timpul potrivit sa imi devina un soi de „fond personal de pensii”. In felul asta … ce’i in mana, nu’i minciuna … nu stau dupa mila nimanui … dupa socotelile nimanui … am control total asupra veniturilor si nu am nevoie de nimeni sa imi spuna ce si cat merit sa am dupa cat si cum considera ca are (si mai ales NU ARE) sa imi dea. Platesc la stat impozitele cuvenite si consider ca este suficient, de aici incolo nu vad de ce as avea incredere sa imi gestioneaza altii agoniseala cata vreme eu sunt cel care munceste pentru ea si tot eu sunt responsabil pentru ea.

Sa ajute Dumnezeu sa traiesc eu aia 70 de ani cat vor ei sa le muncesc … ca de acolo cat imi ramane de trait ma descurc din cat am trait!