Ieri, dragi cititori, m-am preumblat prin urbea alutana cautand un plafar. Principala artera comerciala a Slatinei este bulevardul A.I. Cuza, care se intinde, acum ca si in trecut, de la gara – in trecut era in camp, orasul fiind la vreo 2 km – pana la fostul magazine Oltul – un fel de Cocor – azi in parte gol, in fata caruia troneaza statuia imensa – vreo 3 tone, parca – a domnitorului Cuza.
Nu ca bulevardul s-a dorit a fi artera comerciala, dar parterul tuturor cladirilor este intesat de magazine, farmacii, sali de jocuri, agentii bancare, bodega si alte asemena stabilimente. Ar fi poate mai nimerit sa se cheme Lipscani, dar acest nume este deja purtat de fosta artera comerciala din Orasul Vechi, azi aflata in parasire si cel mult poate deveni un arheoparc architectural, datorita zecilor de case-pravalii vechi de 150 de ani inca in picioare!
Orasul meu este intesat de multinationale: Kaufland, Lidl, Carrefour, plus fabricile, sunt toate in mana multinationalelor. Ar trebui ca, pe langa acestea, sa infloreasca si economia locala, doar aceste multinationale angajeaza mii de locuitori, surclasand statul ca angajator pe plan local. Dar, din pacate, nu e chiar asa. Prosperitatea mult clamata atunci cand am sarit din barca comunista in cea capitalista inca nu s-a ivit.
E adevarat, vreo 2-3 ani, cand se dadeau credite doar sa fii in stare sa semnezi si sa respire, economia locala a prosperat. Nu mai gaseai loc sa arunci un ac in spatiile comerciale. Apoi a venit criza. Si de atunci lucrurile merg destul de prost. Ceva reviriment a fost prin 2015, din cauza fondurilor europene si a reabilitarilor termice, dar apoi a venit guvernul meu si s-a ales prafulescu de proiecte pe bani europeni iar cu venituri minim pe economie nu se face primavara, cum este de fapt nivelul salarial in Slatina.
Nu-i de mirare ca populatia orasului e in scadere si ca o multime de slatineni sunt plecati in strainatate, de unde nu prea mai trimit bani, fie pentru ca au ales definitiv sa plece si si-au luat si familia, fie pentru ca nu mai au ce trimite. Iar duduiala anosta a economiei locale, private de intrarile de bani europeni si de remiterile diasporei, se vede in vitrinele goale ale spatiilor de inchiriat sau de vanzare.
Si nu am timp sa ma informez in detaliu cum stau de prost intreprinderile mici si mijlocii, cu exceptia service auto, video-chat-uri si a saloanelor de coafura…
La voi cum e ? Tot asa dezolant? Am un sentiment de deja-vu, gen 2009…
Aceiasi nenorocire s’a intamplat si se intampla peste tot, cu precadere in orasele mici, dar nu numai! Pe aici, intre 2005-2009 a fost un booom economic loca. In perioada aia, cautam disperat un nou spatiu de desfacere prin oras. Cedarea unui spatiu inchiriat de cativa metri patrati pe centru era intre 10.000 si 40.000EU … atentie, cedarea acestuia!
Treaba mergea de rupea peste tot si in toate domeniile, chiar daca piata era dominata de firmele mari, era loc destul si pentru alea mici. A venit nenorocirea din 2009, azi multe din spatiile alea ori stau goale, ori isi schimba proprietarii la maxim 6 luni de zile pentru ca asta este perioada maxima in care cineva poate sustine o mica afacere din resurse proprii pentru ca de profit nu mai poate fi vorba. Din 6 magazine cat avea colaboratorul meu, azi mai are unul singur care se taraste de la o zi la alta fiind mai mul pe pierdere. Restul fie le’a cedat ca spatii, unul l’a dat in chirie (modica), in unul imi desfasor eu cu GREU activitatea, ca daca maine ar fi sa il dea la chirie nu sunt sigur ca ar gasi pe cineva, fiind intr’o zona fara vad, unde sunt oricum inconjurat de inca 8 spatii goale ce stau asa de cativa ani.
Acelasi lucru l’am vazut insa si in Bucuresti, unde mici afaceri prospere de mai ieri, azi se tarasc, in zona unde stau (Titan) daca prin 2011 nu gaseai un SH, azi e plin de ele, mai ales de haine.
Am semnalat si eu beleaua asta, dar cui dracu ii pasa? Ne omoara de la o zi la alta, ultima gaselnita fiind acum obligatia montari de POS’uri, care pe langa chiria lunara ne obliga sa dam si bani imprumut celor care au nevoie de ei pana in limita a 200 lei, urmand ca mai apoi sa ii recuperam noi de pe la bancile unde au ei conturile, desi nu e clar inca nici cand, nici cum, nici nimic. Amenda vehiculata pentru lipsa POS’ului inchiriat ce ne costa in jurul a minim 1000 lei/an ar fi cam de 10.000 lei, amenda ce o poti lua si daca refuzi sa le dai bani alora de vin cu cardul si vor sa imprumute de la tine! O bataie de joc fara margini … ma opresc aici ca ma iau toate transpiratiile … Pentru acest cadou le multumesc tehnoratarilor! Sper ca macar astia sa isi dea seama ca e o aberatie ca bonul ala pe bacsis si sa ne lase dracului sa respiram cat mai putem.
Că tot a fost thread-ul de discuții anterior, interesant de altfel, despre epoca comunistă.. in capitalism nu se pune problema dezvoltării echilibrate.. e vorba doar de oportunitate și profit.. centrele urbane mici sunt strivite din lipsa pieței , costuri logistice mai mari, samd.. ruralul dispare, mai ales din cauza tehnologiei.. rămân metropolele cu suburbiile enorme.. in state, mi-a fost greu să diger acest gen de aglutinare economică – ori ești în miezul capitalismului feroce, ori nu mai ești deloc.. americanul dinamic se naște cu casa in spinare precum melcul, când oportunitatea dispare, dispare și orașul.. De aici, rezultă multe zone rezidențiale sau industriale fantomă, dar nimeni nu se cramponează de asta. În Europa de vest, nu este chiar așa, dar nu este nici capitalism in formă pură, cum își doresc unii de la noi.. trebuie să ne împăcăm cu consecințele astea, dacă vrem modelul ăsta de dezvoltare.. iar modelul globalist e și mai feroce..
Aglomerarea urbana in orasele mari se produce in timp ce vorbim, suburbiile fiind un model deja implementat la noi. Uitate la toate orasele mari, toate au deja sate/comune/mici orase sateliti in care au ales sa isi ia case aia care nu si’au permis in orasele mari. Partea proasta este ca modelul asta a dat kix si in alte parti, cei din suburbii avand mereu dezavantajul dezvoltarii infrastructurii cum ar fi cea de transport in comun, de unde si dependenta de masina care aduce costuri suplimentare. Daca mai enumeram aici si costurile ce cresc de la an la an cu utilitatile mai scumpe ce vin odata cu spraaglomerarea avem scenariul unei bule la fel ca in USA sau alte locuri unde s’au testat genul asta de societate. Partea proasta e, ca o tara mica ca Romania nu poate sustine multa vreme un asemenea model, mai ales ca ne lovim deja si de crunta problema a natalitatii si emigratiei masive din ultimi ani.
Am scris eu un articol cu suburbia, exista si un documentar foarte actual despre suburbii, The End of Suburbia.
Toate orasele mai rasarite de la noi, Slatina included, s-au tentacularizat cu suburbii. Cand eram eu copil la doi pasi de blocuri aveam campuri cu verdeata, gradini, livezi, dupa livolutie s-a retrocedat totul la blana si acum avem hectare de vile, vilute si case, s-a intins orasul zdravan, retelele abia in ultimii ani au ajuns la oamenii astia, pana acum 2 ani aveau drumuri de pamant, cam acum 1 an s-au terminat asfaltarile.
Cei mai fara bani se muta angro la tara, la 10 km de oras gasesti case cu toptanul pe 50-60.000 de ron, cu anexe, vie, pamant cu tot, asfalt la poarta, in multe locuri ai apa, gaze, canalizare. Tot pe acolo, dar ceva mai aproape, cei cu bani isis edifica adevarate palate, sunt vreo doua sate la 3 km de Slatina intesate de asemenea orori, copy paste uni de la altii.
Dar beleaua e ca orasenii astia deveniti tarani de ocazie nu au nicio treaba cu agricultura sau zootehnia si, venituri mici avand, nici nu prea sprijina economia comunelor. Nu cunosc pe nimeni sa se apuce de vreo afacere, ferma, pensiune agroturistica la noi in judet, desi oportunitati ar fi.
Zona rurala la noi este, ca acum 100 de ani, dominata de latifundii, arendasi, parcuri solare – bine , astea nu erau – , podgorii – Samburesti, totul e in mana lui Valvis – , mica proprietate taraneasca – gen o ferma de 10 ha – moare incet si sigur.
De aceea si se vinde totul, multi au plecat in Occident, s-au asezat acolo cu totul, vand tot ce mai au in Romania si nu mai au gand de intoarcere. Macar sasii mai vin vara acasa, multi inca mai au proprietati, romanul , odata parintii plecati la Dumnezeu, vinde tot.
pai da, dar cine nu sustine modelul asta economic, este etichetat drept comunist .. cel putin la noi , mai precis in piata din fata guvernului .. o fi crezand careva ca avem unii dintre noi vreun meci cu marii retaileri sau multinationalele .. sau cu privatizarea completa a sistemului din sanatate .. sau cu cine mai stie cine.. eu unul, cel putin, am opiniile formate dupa ceea ce am vazut, am observat la fata locului, am simtit pe propria piele .. si de altfel imi place de mor sa stau in trafic 45 minute in bucuresti pentru o deplasare de 10 km ..
Radule nu te plange, aveti ALRO, aveti o gramada de oportunitati, sunteti pe val Pe la mine nu mai e nimic, de pe vremea lu’ Ciorbea s-a inchis tot si adio, ruine… noroc ca lucram pe afara, altfel era jale.
Radule, am şi io o întrebare de nehalit
: am auzit c-aveți o cofetărie a unor albanezi, cu bragă adevărată (nu c-aş şti cum e aia, că n-am apucat :-)) şi cu cofeturi ca pe vremea otomanilor. Yammy, păi nouă pe-aici ne crapă buza de ne ducem la nişte evazionişti de libanezi după baclavale şi cataif. Externalizați-vă şi vă umpleți de parale, măi fraților!
Cine e curios, pe aici gaseste articolul bine documentat al fratelui de pana, Radu.
@Intrigat – a povestit Radu al nostru pe aici pe undeva de locul ala de care zici tu, da nu imi mai aduc aminte pe unde. Poate ne face un reviw de la fata locului, sau daca nu are el timp, promit sa fac eu unul cand o sa ajung pe la Slatina.
La Atletul Albanez se cheama localul, au oameni asa: inghetata facuta in casa, braga, limonada, halvita, baclavale cu nuca. O sa ma duc in curand pe acolo si vorbim….
Radu, unde este?
P.S. Intre timp am aflat!!! Asa ca, alta intrebare: batranul albanez mai traieste?