Izolarea sociala datorita masurilor excesive luate in pandemie si lipsa interactiunii umane fundamentale in dezvoltarea unui copil incep sa isi arate coltii, astfel, potrivit unui raport al reprezentantilor Organizatiei Salvati Copiii din Romania, un copil din trei se confruntata cu stari severe de anxietate si a avut nevoie de consiliere si suport psiho-emotional, procentul crescand la peste 50% in cazul adolescentilor, mergand pana la consecinte extrem de grave, si anume tentative de suicid. In doar 8,1% dintre cazuri, diagnosticele au fost independente de contextul pandemic.
„Restricțiile impuse de pandemie au modificat dramatic viața copiilor. Nu au mai mers la grădiniță sau la școală, nu au mai interacționat unii cu ceilalți, au fost expuși stărilor emoționale negative ale adulților – frica, angoasele, nesiguranța – și chiar îmbolnăvirii celor dragi. Mai mult, copiii au fost nevoiți să facă un efort greu și pentru un adult, să își depășească temerile și incertitudinile și să facă față școlii online, pentru care nu aveau exercițiu. Anxietatea pe care au dezvoltat-o nu e simplă reacție, ea se poate transforma în traumă, dacă nu primește consiliere terapeutică adecvată”
a explicat Gabriela Alexandrescu, presedinte executiv Salvati Copiii din Romania, pentru mediafax.
Efectele devastatoare ale masurilor restrictive exagerate din pandemie: 90% din copii Romaniei au nevoie de consiliere psihologica
Potrivit rezultatelor aceluiasi studiu, peste 90% dintre copiii din Romania care au nevoie urgenta de terapie psihologica, in ultimul an acestia dezvoltand tulburari emotionale severe legate de contextul pandemic. Un adolescent din doi a fost diagnosticat cu anxietate, in ceea ce priveste distributia pe varste, pentru preadolescenti, respectarea regulilor de izolare pare sa fi generat cele mai mari dificultati, urmatoarele diagnostice ca prevalenta in cazuistica fiind pe langa anxietatea severa in cele mai multe cazuri, si tulburarile de control al impulsurilor.
Scoala online, unul dintre motivele principale ale acestor tulburari psiho-emotionale
Potrivit reprezentantilor studiului, nevoia rapida de adaptare la scoala online si noile provocari la care au trebuit copii sa faca fata printre care si fenomenul Cyberbullying, imposibilitatea mentinerii interactiunilor directe, dereglarea rutinelor cotidiene au produs disconfort emotional greu de gestionat, cu repercursiuni grave in viitorul apropiat si mediu. Absenta interactiunilor directe cu grupul de prieteni, timpul crescut petrecut excesiv in fata ecranelor, avalansa de emotii si intensitatea trairii acestora au afectat capacitatea de autoreglare emotionala in randul adolescentilor, parintii, la randul lor, s’au simtit epuizati psihic si emotional, nemaigasind solutii adecvate pentru a oferi suport copiilor, se mai arata in acelasi studiu.
Lipsa psihologilor scolari, o problema nevralgica in Romania
Conform ultimei statistici dinainte de pandemie, in 2018 erau inregistrati un numar de aproximativ 150.000 de copiii care sufereau de depresie in diverse stadii, predominand forma medie. Conform unui studiu din decembrie 2019 publicat de Asociatia Romane de Psihiatrie-Psihoterapie si Alianta Romana de Preventie a Suicidului, in Romania, frecventa cazurilor de suicid, la tinerii de 15-19 ani, este cu circa 50%, mai mare decat media europeana si cu 21% mai mare la adultii romani, cu varste cuprinse intre 50-54 de ani. Conform legislatiei actuale unui singur psiholog scolar ii este alocat un numar de 800 de elevi, insa, in realitate, alocarea depaseste 1500 de elevi pentru un singur psiholog specializat, fapt ce facea aproape imposibila gestionarea problemelor psihologice pe care le dezvoltau copiii in conditiile normalitatii dinaintea pandemiei, situatia fiind mai mult decat critica in acest moment.
Opinie personala
Din nefericire, abia de acum inainte va incepe greul, efectele negative ale masurilor aberante de izolare si restrictii sociale urmand sa fie tot mai vizibile la copiii, multi dintre ei neavand nici macar o sansa sa primeasca ajutor de specialitate atat datorita penuriei de psihologi cat si a costurilor uriase pe care le au aceste terapii, multi dintre parinti neputand sa isi permita consultatii in sistemul privat, care si asa este sufocat de numarul mare de cazuri! De problema asta m’am lovit si eu de curand, fiind in cautarea disperata a unui psiholog pentru un caz din familie, peste tot pe unde am sunat listele de asteptare intinzandu’se pe cateva luni de zile, desi consultatiile nu sunt deloc ieftine. Asadar, viitorul nu arata deloc bine iar indolenta autoritatilor care ignora toate aceste aspecte ca si pana acum, nu va duce decat la un dezastru social pe termen scurt si mediu, cu posibile repercursiuni chiar si pe termen lung.
Vorbeam cu învățătorul lu fiimea si asta zicea ca a fost nasol mai ales la clasele intermediare. Cred ca noi am avut noroc, clasa zero nu pare foarte afectată… așa zicea si învățătorul.. În fine, cred că contează si cat suport oferă/au oferit părinții.
La mine nu văd probleme, singura perioadă nasoală a fost cea din martie anul trecut…alea două săptămâni de lockdawn au fost triste. Bine, era si panică. Altfel, fetele au socializat destul de mult am avut câțiva prieteni, au fost la grădiniță/after pe timpul verii, ne-am implicat cu ele în tot felul de activități. Pe lângă asta, am un prieten psiholog…si l am pus pe asta să stea cu ochii pe ele. Si cică sunt ok din punctul ăsta.
Ai fost unul dintre fericiti, si ma bucur pentru tine si fetite, din cate am inteles, sotia ta a lucrat mult de acasa si cu ocazia asta a avut si sansa sa stea langa prunci, plus ca ai si nimerit intr’o perioada scolara mai putin importanta in care oricum nu isi creasera deja niste rutine si obiceiuri legate de scoala si comunitate. Din pacate nu pot spune foarte multi parinti acelasi lucru, pentru multi a fost crancen sa se imparta intre serviciu si grija copiilor care in mare parte au fost lasati fie singuri pe acasa, fie cu cineva de prin familie, iar multi dintre ei ai stat mai mult prin case din pricina restrictiilor. La asta se adauga si greselile facute de multi parinti maniaco-depresiivi care au exagerat cu masurile pluii, obligandu’i pe bietii copiii sa stea ca niste salbatici de frica infectarii, frica indusa de imbecilii astia din guvern, care si’au batut joc pe toata perioada pandemiei de copiii astia desi rata de infectare la copiii era de sub 1% iar Romania fiind cam singura tara din UE care a tinut scolile inchise pe intreaga perioada a pandemiei. In fine … cauze au fost multe si marunte si s’au adunat, copiii fiind cei mai expusi prin sensibilitatea lor emotionala fiind si in perioada aia a vietii cand dezvoltarea lor e in plin avant. E trist ce se intampla, iar lucurile astea nu se vor vindeca de la sine, multi suferind de afectiuni asemanatoare cu cele alea unui post traumatic stres ce le poate afecta toata viata de acum inainte, semnal de alarma fiind tras de luni bune de zile de multi psihologi de renume.
Si la mine a fost ok, in general cam la toți de prin zona, n-am auzit nici un caz de psiholog, din contra, dacă ar fi fost după copii nici acum nu s-ar fi terminat pandemia
online dace s-ar putea non stop. Mai degrabă la părinti le-a trebuit psiholog la câți nervi le-au făcut
Xtall, apreciez gluma, dar nu e de ras! In cazul problemelor psihice o evaluare corecta poate sa fie facuta doar de un psiholog pentru ca traumele nu sunt neaparat vizibile, efectele lor aparand in ani de zile si nu pot fi estimate „ochiometric”. Eu unul mi’am dus copilul de doua ori la evaluari psihologice pe perioada cat a fost copil, din propria initiativa si a doua oara, pe la 16 ani, a dar cu virgula cu privire la siguranta de sine, era perioada aia cand o iau hormonii razna plus presiunea scolii, vizibil nu era nimic pentru un ochi neavizat cum era al meu ca parinte implicat emotional. Din fericire nu a fost nevoie de terapie, insa am primit niste sfatui pretioase care mi’au fost mie de folos cu privire la a o ajuta sa treaca peste anumite lucruri care le tinea bine ascunse si care tineau de aceea nesiguranta decoperita abia in urma evaluarii de specialitate. Abordarea a dat rezultate mai tarziu, cand matura fiind, si’a adus aminte si a recunoscut ca a ajutat’o mult. In concluzie, eu unul, dupa o perioada atat de ciudata si complicata as apela la un psiholog macar pentru linistea mea ca parinte! Dar asta este alegerea fiecaruia, nu imi permit eu sa dau sfaturi!
Devastator…daa‼️ Viitoarea generație de analfabeți, la clasa 5 abia silabisesc, de restul numai zic, asta pe la tara, în orașe sa zicem ca e mai binișor. Apoi clasele terminale, cazul nostru și al multora. Noi am avut noroc, băiatu’ e deja acceptat la o facultate afara, dar cați sunt în ceata și nu au perspective⁉️☹
Mare noroc ati avut VASILE si sincer ma bucur pentru voi, dorindu’va sa va dea Dumnezeu sanatate si putere sa fiti in continuare langa el si in acelasi timp, lui, mult succes!
Din pacate nu multi insa au norocul asta! Si eu, ma gandesc de multe ori ca DUMNEZEU m’a ajutat sa ii pot oferi copilului meu un viitor, alegerea ei fiind tara asta si sincer m’a bucurat si acum e foarte bine, studiile facute in Romania ajutand’o ca in scurt timp, dar si cu multa munca, sa ajunga executiv la o multinationala din Romania, a doua ca acum cateva zile si’a dat demisia de la prima, nefiind multumita de cum este tratata acolo.
E, acum sincer stau si ma gandesc, cati nu au nici macar sansa unei calificari sa isi duca traiul? E trist … foarte trist si lucrul asta se vede si se va vedea tot mai tare.