Ma intreb fara incetare in care dintre aceste zile am fost eu,si atat?!Si in afara timpului prezent,cine sunt eu?!Un noi fara directie,fara clipe de siguranta si certitudine… Ma zbat mereu in acelasi directii fara sens si fara cale de intoarcere,fara a lasa ceva in urma mea…,fara a construii ceva pentru noi.Alteori realizez ca aceste eu al meu,un egoist fara masura si fara de egal,lasa aceasta prapastie intre EU si NOI…,caci noi existam si vom exista dincolo de orice obstacole,ce crunt destinul ni le-a scris candva cu condeiul sau auriu…Si Noi este chiar eul meu impreuna cu eul tau,departe de lume,in coltul nostru de singuratate si de liniste profunda,in care inca mai avem puterea de a simti iubirea ce ne-a legat intr-o zi de mai….Si astazi continua sa dainuie dincolo de nemiloasa soarta ce ne este destin…si destinul ce ne este viata!Dar mai stiu totusi ca inca am curajul sa urlu,sa ma cert si sa fug departe de ceea ce sunt sau am fost candva doar pentru a fi pentru NOI….TOTUL!SI acest tot sa te construiasca in primul rand pe tine,dragul meu,caci fara tine noi nu ar fi existat nicicand,si in final nu as fi existat EU!