Pentru romani, mai ales pentru cei din vestul tarii, Germania a fost mereu un soi de taram al fagaduintei pentru ca dupa ce terminam de citit prin almanahele epocii de aur, treceam la linsul Nekermann’elor aduse pe sub mana, balind pana si la vestitul Salam de Sibiu ce il vedeam in pozele din celebra revista. Toti ne doream ce vedeam acolo … visand frumos din spatele unei cortine de fier.
A venit Revolutia din 1989, multi au inceput sa isi doreasca a isi urma visele, Germania fiind un taram al fagaduintei la fel de greu de atins, pentru ca vize nu se gaseau pe toate gardurile, primi care au inceput sa plece acolo au fost sasi de pe la noi, acei oameni pe care i’au uitat multi, dar despre care acum toti vorbesc desi putini i’au cunoscut. In orasul in care locuiesc, revolutia din 1989 i’a prins pe destui urmasi ai celor care au venit sa munceasca pe aici inca din vremea austro-ungarilor, imi aduc aminte de ei ca oameni civilizati si cu bun simt cu care aveam prietenii legate destul de stranse. Au vandut ce au avut sau chiar au lasat tot aici si au plecat fericiti inspre ceia ce credeau ca este un viitor mai bun pentru ei, marea lor surpriza a fost ca in Germania nu i’a asteptat nimeni cu flori si nici caini cu covrigi nemtesti in coada … au trebuit sa se chinuie sa se adapteze la un alt stil de viata decat cel cunoscut si sa o ia din nou de la 0, mai ales intr’o perioada in care dupa unirea celor doua Germanii economia nu statea deloc pe roze. Dupa ani s’au intors in vizite, nu au regretat pasul facut insa visul lor era ca intr’o zi sa revina in tara unde s’au nascut pentru ca Germania pentru ei nu mai era un ElDorado in care crezusera atunci cand fericiti s’au urcat in trenul tuturor sperantelor.
Romanii inca mai cred in acest ElDorado … dar nu stiu ca nici in Germania viata nu este atat de usoara, mai ales dupa intrarea in UE. Imi aduc aminte de vizita prietenilor mei la 2-3 ani dupa ce Germania renuntase la marca, moneda lor nationala si trecusera la euro, ca nu erau absolut deloc incantati de asta pentru ca li s’a cam dat peste cap intreaga viata cu care erau obisnuiti, din cele doua vacante pe an, multumindu’se doar cu una, iar masina era tot aia … una de productie frantuzeasca pentru ca era mai ieftina la intretinere. De castigat castigau la fel de bine … problema era ca banii nu mai aveau aceiasi valoare iar lucru asta ii afecta destul de tare. Imi aduc aminte ca noi aveam in baie un robinet stricat din care picura apa destul de tare de cateva luni bune, dar in vremea aia nu prea ne durea capul … cand l’au vazut au inceput sa zambeasca amar de faptul ca in Germania pentru ei o asemenea risipa i’ar fi costat jumatate din cat castigau. Iaca o venit vremurile alea si la noi … cine dracu isi mai permite ca azi in Romania sa mai aiba robinete stricate la baie?! 
Si ar mai fi multe povesti … printre care si primul meu contact cu Germania din 1997, dar asta in episodul viitor, pana atunci ar fi bine sa invatam sa ne bucuram de ceia ce avem si sa scapam cumva de metehnele credintei ca dincolo e mai bine ca la noi acasa, unde am putea face multe daca am vrea si mai ales ne’ar pasa! 😉
Frate ice mi-ai luat fata. Daca am timp bag si eu un post. O tara de istorie si clarificari nu strica…
Radule a fost o inspiratie de moment … mai ales ca acum toti vorbesc de sasi ca despre niste extraterestri ce au trait pe aici candva.
Cei 50 de ani de izolare in interiorul granitelor, au avut repercursiuni mult mai grave decat a crezut cineva. La 25 de ani de la revolutie, romanul inca mai crede in mituri ale strainului destoinic si mirajul unui occident pe care inca multi il vad cu ochii copilariei, cautand acel ElDorado despre care auzisera atat de multe. Odata cu ridicarea vizelor pentru UE, efectul a fost o migratie in masa care inca nu s’a oprit si probabil ca nici nu se va opri curand. A fost mirajul Germaniei, Frantei, Italiei, Spaniei si acum a inceput cel al UK. Probabil ca tot la fel va fi si cand se va putea pleca in USA … nimic nou, vechi is toate. Mai avem nevoie probabil de inca 25 de ani pana cand acest fenomen va disparea odata cu cei care au cautat toata viata lor un ElDorado in ograda altora, pentru ca noile generatii din Romania sper sa prefere sa mearga in vizita oriunde, dar sa ramana in tara lor pe care sa inceapa in sfarsit sa o reconstruiasca de la 0 si nu pe ruinele unor vise si amintiri pierdute de cei dinaintea lor.