Imi petrec diminetile in liniste … soare, verde, triluri de pasari … si eu … cu o ultima gura de cafea ramasa. Ma bucur de fiecare moment de liniste matinala, pentru a ma pregati de o noua zi de munca. Desi vestile proaste vin de peste tot la capitolul financiar … eu nu ma pot plange deocamdata … pentru ca nu ma numar printre saracii care s’au intins mai mult decat le este plapuma ingropandu’se in credite si datorii … ma numar printre cei care au muncit si cu deminitate isi stiu locul neavand nimic de dovedit nimanui, iar ce aveau de dovedit lor au facut’o. Nu ma duc astazi la munca cu sila … ma duc cu drag … chiar daca sunt zile cand nu m’as mai duce … mai ales cand vad ca banii au din ce in ce mai putina valoare, desi numarul lor este la fel. Norocul meu este ca nu i’am luat niciodata ca fala ci ca o necesitate, nu am creat din ei un modus vivendi mintindu’ma ca ei sunt cei care imi aduc fericirea ci i’am folosit ca instrumente, fara a deveni si eu la randul meu instrumentul lor. Poate de aia mereu mi’a si dat Dumnezeu diverse posibilitati ca sa ii fac din munca. In timp am ajuns eu la concluzia ca: „cu cat fugi mai mult dupa ei, cu atat fug si ei la randul lor mai tare de la tine” astfel ca nu are rost sa te mai miri ca te spetesti ca prostul facand din ei modul tau de viata, ca ironic, niciodata sa nu ii ai indeajuns si mereu sa fi nevoit sa fugi din nou dupa ei, fugindu’ti ca firele de nisip printre degete. A fost o vreme in tineretile mele rebele cand am alergat si eu dupa ei, crezand ca odata si odata voi alerga mai putin, pana mi’am dat seama ca defapt se intampla exact invers si atunci am decis sa ma multumesc cu ce imi da Dumnezeu si sa nu imi bat joc prin nechibzuinta de nimic din ce primesc de la EL. Azi ii multumesc pentru intelepciunea de ieri!
Sunt doar reflexi la o ultima gura de cafea scrise intr’o dimineata frumoasa si linistita de vara, pe care le’am scris pentru a le reciti cand le uit si eu pentru scurt timp, ca deh … om sunt si mi’se intampla sa pic in capcana nevoilor de zi cu zi. Nu am de ce sa ma plang si oricum nu sunt genul. Oricum eu am zis ca atunci cand sfarsitul lumii va veni, am sa ma opresc in loc, am sa imi aprind o tigara si cu zambetul pe buze am sa privesc cum alearga toti paduchii ce se credeau mai mult decat sunt. Asta fac si acum … toate stirile financiare imi confirma de la o zi la alta ca sfarsitul lumii (ca ordine mondiala) este mult mai aproape decat sperau pana si cei mai optimisti. Sa fie … oricum eu nu am nimic de pierdut, toate comorile imi sunt adunate in suflet nu in materialul iluzoriu, ce azi e, maine nu mai e, iar ce am lumesc este cu numele meu pe acte, nu ale vreunei banci sau societati de creditare ce pana acum m’ar fi ajutat sa vand iluzii ca sunt mai bogat decat eram defapt! 😉
Si ca multi au pretins ca m’au cunoscut vreodata … le las aici o piesa care sa le confirme ca habar nu au avut cine sunt … cu toate ca … unii au bunghit ceva … 
desi ne contrazicem in detalii gen uniforme si alte cele, adevarurile mai profunde ale vietii le vedem si le simtim cam la fel.
Victore … aici conteaza sa rezonam, pentru ca oamenii inteligenti rezoneaza la chestiile de baza, din restul creaza discutii din care sa evolueze impreuna! 😉
Toate bune!
Foarte frumoase randurile tale si pline de intelepeciune. Mi-ar placea sa gandeasca mai multi asa, dar din pacate traim intr’o lume guvernata de bani si atat.
Pofta buna la cafeluta de azi! 😉