Ma pregatesc de reintalnirea cu marele monstru … mereu am o emotie absurda cand ma duc de acasa, acasa. Ajuns acolo … aerul ala infect ma trezeste la realitate si imi dau seama cat mi’a lipsit. Ma intreb in scurtul timp cat am lipsit cat s’au schimbat … pentru ca acolo se schimba ceva de la o zi la alta … si au trecut ceva zile de cand nu i’am mai fost martor … discret … pentru ca acolo totul este glamour, iar avantajul meu este anonimatul. Ii greu sa il intelegi daca nu il cunosti … si mai greu ii sa il cunosti daca nu il intelegi … cel mai bine este sa nu te straduiesti sa faci nici una … nici alta …
O sa imi ia ceva vreme sa ma obisnuiesc din nou cu traficul infernal si cu singura regula: FARA REGULI! … la fel cum sa tratez totul la modul: a cui dracu e mana asta din buzunarul meu?! 
Si aici … nu ma refer la şuţi care misuna peste tot … ci la tot!
Voi reveni … sper!