In vremurile noastre exista doua tipuri de iarna, aia apocaliptica a televiziunilor si internetului care incepe mereu cu …
Vesti proaste de la meteorologi, vine frigul si zapada …
Si aia a noastra alora de mai suntem cat de cat citavi la cap care o luam ca pe iarna cu frig si zapada … banal si frumos in acelasi timp pentru ca fiecare anotimp are frumusetea lui.
Misto e sa dai si peste trolli care acum 2-3 saptamani se plangeau de mama focului pe unde nimereau ca …
Avem o iarna fara zapada, unde sunt zapezile de altadata …
Iar acum cand in sfarsit lucrurile au intrat in normal si avem o luna absolut normala de ianuarie schelalaie de mama focului ca a venit frigul si … zapada iernilor de altadata, desi la modul sincer vorbind, ce avem acum este parfum fata de ce era odata, in minte imi sunt inca vii amintirile copilariei cand adultii de pe strada mea se trezeau dimineata la 5 sa dea la lopata ca sa ne croiasca o carare pe care cumva cumva sa ajungem la scoala cu mucii inghetati in barba, pentru ca pe vremea aia nu se inchideau scolile oricata zapada sau frig ar fi fost.
O sa supravietuim cumva si iarnii asteia apocaliptice, asteptand apoi o sa vina o vara apocalipca, cea mai cea din cele mai cele …
In rest frig, zapada, iarna …
Stai să vezi che dupe iarnă aiasta de coşmar televizionistic, vine inundaţiunile, indundaţiile celea de spăriet, tot aşa, cu ştiri de groază de la tembeliziuni, şi apoi nu mult mai iaste pînă la canicule, caniculele de vară, şi să vezi atuncea prezentatorii super-emoţionaţi ce sfaturi tembelistice încep să turuie, să vezi atuncea ştiri fierbinţi(!), cu reporteri care se bîlbîie de emoţie ca şi copii de grădiniţă, profesionişti cică, ha?, sufletişti pînă în pînzele albe… ce ţi-e şi cu tembeliziunile astea de rahat care anunţă numai nenorocrile. Dar o veste bună, o ştire benefică, alea nu ştie să spuie, doar porcăriile din toată lumea ştie să la transmită mai departe, dacă se poate şi mai gogonate. Halal televiziuni. Mai bine uitaţi-va afară: e chiar aşa de speriat cum se anunţă din studioruri ? În studiouri nu ninge, este aere condiţionate, şi numai prezentatorii îşi trag masca emoţiilor pe faţă ca să arate că suferă, de parcă şi-o fi băgat ardei iute undeva. Aveţi două opţiuni: schimbaţi canalul, sau şi mai bine închideţi televizoru. Sau poate că celor ce le place să trăiască emoţia ştirilor intoxicate cu porcării, atuncea n-au decît să-şi satisfacă dependenţele de tembeliziune.
A fost o iarna mai mult decat „civilizata”, plus ca acum te anunta „institutiile abilitate”, ce si cum, deci…. cu putina galagorie poti evita sa impingi de masina prin nameti, poti evita 2, 3 zile sa te gaseasca taman atunci „treaba mare”, astfel iarna iti va parea o gluma. Bine sunt si oameni amarati, care nu au nici de unele, pentru ei orice zi e un cosmar, din pacate, pentru asta ar trebui sa fie institutiile statului eficiente, discret fara parada, fara primari sau politicieni…. cu armate de reporteri langa ei cand dau o patura. Cat despre televiziuni, sunt comerciale, e ca la market cumperi ce ai nevoie nu tot ce e in raft ca melteanu’… pardon!
Ma bucur ca asa gandeste un om care in aceste zile de iarna normala a avut de facut drumuri lungi si a avut de rezolvat probleme care cereau lupta cu nametii. O astfel de gandire ne ajuta mai mult decat altele in lupta cu anomaliile societatii actuale.
MOI nu mai baga in seama toate prostiile. Pe timpuri era zapada pana la streasina, frig de crapau pietrele ad literam si ieseam la mamaie la saniat toata ziua, aveam o costa de deal perfecta pentru asta. In studentie am apucat frig -30 grade la Sibiu si zapada de faceai 14 ore cu trenul pana acasa. Asa ca pe mine apocalipsele de la tv ma lasa rece. Uitati-va la americani ce vreme au iarna asta si mai vorbim
D-l Radu, as fi vrut sa scriu si eu aceias treaba, dar ma gandeam sa nu stric intriga blogului si sa creada poporul ca pe aici intra numai pensionari. Asa ca o amintire; cred ca eram prin clasa 5-a, eram la tara, la o nunta… ploua, nunta la cort, chestii depasite, sambata fiind, duminica trebuia sa plecam acasa, tin minte ca si acum m-am trezit, singur in casa, am deschis usa si…. alb, de jos pana sus, apoi l-am auzit pe tata ca striga la mama sa imbrace copilu’…..tin minte ca si acum ca mai apoi am intins mainile si tata era undeva sus si m-a ridicat… cred ca zapada avea 2 metri. Prin toata curtea erau tunele, noi copii eram ca-n basme, parinti nostri erau absolut relaxati, in case era cald, mancare pe masa, nu tu stres, nu tu apocalipsa, vin la galeata, tuica la damigeana… iar noi copii aveam un derdelus din varful casei pana langa cotineata la gaini…. ce vremuri apocaliptice!
Sorin – televiziunile fac ce stiu sa faca mai bine: exploateaza orice situatie pentru a stoarce niste emotie de unde sa pice ceva bani. Dracu sa ii ia … pe toti!
Evenuta – trebuie sa gandim pozitiv si mai ales sa facem ce trebuie sa facem fara a ne mai trage pe cur … mod carateristic de actiune al acestui popor care are obiceiul tampit de a se plange mereu fara a vedea padurea dincolo de crengi. Multumesc de aprecieri!
Radule – dracu baga in seama ceva … era doar o concluzie.
Vasile – asa si?!
Daca ar fi numai pensionari care ar fi treaba?! 
Da da … de apocalipse de alea imi aduc si eu aminte 
Vasile, hai sa ne tutuim, chit ca or fi ceva ani diferenta, eu am aproape 40.
Sigur, ICE, doar ca je nu se sperie de iarna. Asta e frate, asta-i tipicul la noi, cand e frig de ce e frig, cand e cald de ce e cald…
In regula Radule, eu sunt nou pe aici si asta implica sa fii politicos si moderat in atitudini… metehne vechi
Cat despre iarna, a fost, urmaream niste stiri si o d-na eleganta ma ameninta cu 12 grade o fi bine, o fi rau?!
O vorba „veche”, din popor, spunea: „iarna nu-i ca vara”. Lasand gluma la o parte, intr-adevar, iernile nu mai sunt ce au fost, din pacate pe mine ma sperie putin cat de mult s-au schimbat anotimpurile, cat de mult conteaza ca planeta noastra se tot incalzeste, an de an, cu cateva grade (chiar si 1 poate face diferenta). Pe vremea cand studiam eu s-a inchis o singura data scoala pentru ca era zapada pana la jumatatea geamului, iar o data in liceu tin minte ca am fost grav mustrata pentru ca am intarziat din cauza faptului ca nu circulau tramvaiele si de la mine la liceu era cam o ora de mers pe jos. Ar fi frumos sa stim sa ne bucuram cat mai putem de fiecare anotimp, asa cum e el, cu bune si rele!