Am auzit undeva pe la radio chestia asta si odata ajuns acasa din linistea unde m’am pierdut in ultimele saptamani, a venit la fix pentru ca mi’am dat seama ca defapt ce am gasit eu in linistea aia, a fost o parte a copilariei mele, care da, dormea dusa in linistea acelor locuri, unde mierlele si ciocarliile mi’au tinut companie.
Dupa ce am stat la portile Raiului, m’am intors in Paradisul meu
Mult mai linistit sufleteste si in ganduri, mai odihnit si trebuie sa recunosc ca si cu o lene de lasa’ma sa te las. Mi’a fost dor de Paradisul meu, dar pe de alta parte, desi am stat pe la portile Raiului aproape doua saptamani, parca nici nu a fost si acum nu fac decat sa ma gandesc la toamna cand ma voi intoarce, desi puteam sa raman acolo mult si bine, prefer totusi sa mi’se faca iara dor.
Nu stiu cat de productiv, dar mai intelept
Cu productivitatea am decis sa o las mai moale, nu de alta, dar dupa ani de munca si alergatura in care tot ultimul loc de pe lista cu prioritati am fost, a venit vremea sa ii las si pentru altii sa faca si asta cred ca e intelepciunea ce am dobandit’o dupa ce am avut timp doar sa gandesc, fara a avea ganduri.
In alta dezordine de ideei, pe splendoarea aia de catel o cheama Rona si mi’a tinut companie pe langa mierle si ciocarlii ..
Faină perspectiva ta! 🥰
Și noi avem o ciobăniță…la propriu și la figurat! 
Bună, Rona!
Deocamdata perspectiva asta e aia in care ma complac, nu stiu unde duce si nici care e rostul ei, dar in timp m’am invatat sa nu ma mai gandesc la asta si sa las lucurile doar sa se desfasoare asa cum vin.
Rona e splendoarea fratelui meu cu care am petrecut destul de mult timp find prezenta mereu pe langa noi in gradina unde imi faceam mai mult veacul. Sa va traiasca si ciobanita voastra si sa va bucurati de ea!
Mulțumim, asemenea! A noastră e o nebunică. Am o tolbă de povești cu ea în rol principal. Și cu toate tâmpeniile la activ, când mi-a fost atât de rău încât am picotit afară (doar acolo mi-era ceva mai bine), a stat aproape de mine și m-a păzit, nu s-a mișcat, nu a dormit, fix în poziția Sfinxului. Când am luat-o, s-a așezat pe piciorul meu și nu s-a mai dat dusă, deși în general ai jura că al meu e zeul ei. E foarte protectivă inclusiv cu pisicile… exclusiv ale noastre.
Avem un bătrânel care acum ne ține cu sufletul la gură, că nu e bine deloc și nici vet-ul nu prea are ce îi face. Îl avem de când eram însărcinată. Singura consolare e că sunt convinsă că știe că este iubit.
Sunt triste rau momentele astea, dar, sa ii iubim cu toata inima este tot ce putem face mai bun pentru ei, iar animalutele astea simt asta si se bucura mai mult decat orice om! Fiti alaturi de el si mangaiatil, e tot ce puteti face mai bun pentru el, si in acelasi timp ganditi’va la momentele frumoase pe care le’ati petrecut impreuna si in care a facut parte din viata vostra! Sunt alaturi de voi, pentru ca stiu cat de greu este!
Parcă e din ce în ce mai greu. Nu prea mă mai țin bateriile.
In timp, e tot mai greu si tocmai de aia, probabil ca nici eu nu o sa mai pot duce inca o pierdere a unei parti din sufletul asta din care oricum, n’a mai ramas prea mult. Fii puternica!
La țară la bunici mă simțeam așa când dam fuga în livadă la meri, peri, struguri pruni, cireșe, nuci, găseam toate roadele pământului acolo, dar mai presus de asta o liniște și o simplitate.
Absolut!