No, ca nu’i compromis mai mare care sa nu il faca omul. Azi, intr’o zi de mai sed acii cu caietul asta pe genunchi si vad de la departare familia mea, adica voi celor ce scriu aceste randuri, ca intr’o nemiscata asteptare, iar pe mine prins intre 2 tabere, una a facatorilor de banii si alta a cautatorilor de idealuri … a fost o ciocnire daneza, toata acesta dimineata.
Defapt cine e Denis? Cine e Emil? Cine e Duoane? Cine e Jacob? Dorthe? Cezare? Florin? Melisa? De fapt Navid, este cine zice ca este? Are el putere? Io! Ce fac io in jocul asta? Acum nu mai am PC, dar voi gasi un mod sa te informez, care’i treaba pe insula asta numita Copenhaga, draga mea. Costi, Cosmin, Raluca … romani mei … sunt verigile care m’au legat aici. Io nu prea fug … daca e sa lupt, o fac cu onoare asa ca si in „Noaptea de ciocolata”. Nu sti nimic despre asta? Pai poate ca deja sti prea mult! Oricum, 35 de kilograme este greutate nu valoare, dar Popoarele Baltice ii zic valoare. Unii cred ca este greutatea ideala pentru mobilul (si alibiu’l) unui genocid. Sti cum trec cateodata 6 ore? Albindu’te!
No, ca azi trebuia sa am altceva de facut decat sa meditez, desi nimeni nu mi’a cerut asta! Trebuia sa fac curat in casa unui danez, cu mana rupta, ca a zugravit, ma aburea ca imi da ceva de pictat si ca poate ii fac si tatalui sau un portret, dar defapt lui ii trebuia un om de serviciu la gunoi. NU M’AM DUS! Am o camera provizorie de artist, stilul meu, credinta mea si o multime de intamplari ce trebuiesc deslusite … acasa va am pe voi si cam asta este TOT ce am.
Acum dupa ce Costi a plecat (n.a. poate fi oricare dintre noi) toata lumea vrea peretii gletuiti, zugraveli, paturi facute, gunoaie aruncate, ganduri scuturate, planuri noi … adica PROIECTE (cum se zice pe aici) si toate ACUM …
A, bani … toata lumea vrea banii ca asa e lumea asta facuta, si poate ca este singura motivatie ce ne tine Humani. Ciudat! Poate … desigur … necesar … ce usor este sa schimbi corabia … alt capitan, alt echipaj, alta ruta … dar ce bine este sa ai propria ta corabie, sa fi capitanul propriei tale vieti si atunci esti ceva stabil tie insuti.
Om mai vorbi .. va pup.
Adrian.
Ce vremuri, au trecut anii
Hehheeeeee …. si ce s’au mai dus!