Nu am de gand sa tin nici prelegeri si nici sa scriu niscaiva imbolduri patriotice (las onoarea asta patrihotilor ipocriti politicienilor aflati in campanie electorala) ci doar am sa marchez, ca in fiecare an, acest moment pe langa care nu trec indiferent cum nu trec nici pe langa memoria celor care au scris istoria acestei tari prin jerfa lor, pentru ca noi astazi sa avem o tara si o limba, Dumnezeu sa ii ierte si odihneasca!
Chiar daca cei mai multi dintre noi au uitat de asta, sau le pasa mult prea putin, visand inca la caii verzi pe peretii „dintr’o tara ca afara”, Romania ramane patria multora si tara aia in care, din pacate, mai mereu am ales prost cand am avut de ales, pana cand n’am mai avut de ales nimic si ne’am multumit mereu cu „se putea si mai rau”, fara macar a nazuii vreodata, nici macar declarativ, la „se putea si mai bine”.
Asadar Ziua Nationala a Romaniei 2020 ne prinde pe toti intr’un an greu incercat. Anul asta sub semnul pandemiei COVID19, nu vor fi nici parade cu public, nici cozi la fasole cu ciolan, patriotismul de mucava mutandu’se in online unde, brusc, multi si’au adus aminte ca sunt romanii si afiseaza steaguri pe la avatare, pentru ca maine sa se intoarca din nou la injurat tot ce este romanesc, cu ei in frunte.
La Multi Ani, Romania!
Tara mea de suflet,
Tara mea de dor!
La mulți bani! Bine ai mai zis, în cinstea strămoșilor noștri să fie această zi, așa am lăsat și eu un mesaj pe LinkedIn.