Ca tot a venit vremea buna si cheful de duca prin locuri mai putin cunoscute si vizitate imi e nepotolit, m’am urcat in masina si dupa ce am stabilit ca si cap compas Lacul Gura Apelor din Muntii Retezat, dus am fost, in continuare invitandu’va sa cititi cronica uneia dintre realizarile ingineresti ale Romaniei, care a uimit lumea.
Lacul Gura Apelor din Muntii Retezat, un miracol ascuns de lume
Aflat la vreo 40km de Hateg, Lacul Gura Apelor este un miracol ascuns de lume atata prin frumusetea naturala si salbaticia locurilor in care este amplasat si pe care le parcurgi minunandu’te la fiecare cotitura cat si al ingineriei romanesti, efortul constructiei lui durand vreme de 10 ani si facand parte dintr’o salba de trei lacuri de acumulare in cascada, acesta fiind cel mai de sus, in creierul Muntilor Retezat.
Lacul Gura Apelor, colosul din creierul muntilor la care romanii au muncit peste un deceniu
Pentru ca acest miracol ingineresc sa fie desavarsit, romanii au muncit pentru un deceniu, intre anii 1975 şi 1986, perioada in care au fost sapati aproape 50 de kilometri de tuneluri subterane in Muntii Retezat, pentru amenajarea aductiunilor lacului de acumulare Gura Apelor. Si tot atunci, a fost construit si barajul lacului din Retezat, din aroncamente (bolovani si pietris), grohotis, argila, granit, roci stancoase, finalizarea lui insemnand si cel mai mare astfel de baraj din Europa!
Conform datelor tehnice, Lacul de acumulare Gura Apelor, intins pe circa 420 de hectare, are o adancime maxima de peste 160 de metri, iar barajul lui are o lungime de 464 de metri si o inaltime de 168 de metri. Situat la cota 1.000 faţă de nivelul marii, barajul are o latime la baza de peste 550 de metri, iar la coronament de 12 metri. Aductiunea secundara a Raului Barbat – Gura Apelor are o lungime de 30 de kilometri si este aproape in intregime subterana, captand apele paraielor de pe versantul nordic al Retezatului.
Centrala Hidroelectrica Retezat, este cea de a doua centrala hidroelectrica de varf pe raurile interioare din Romania
Centrala hidroelectrica Retezat, constructie subterana de mare cadere (582,50 m) este a doua centrala hidroelectrica de varf de pe raurile interioare din Romania. CHE Retezat este echipata cu doua turbine de tip Francis, cu o putere instalata de 335 MW si o energie medie multianuală de 605 Gwh. In aval de CHE Retezat se afla Clopotiva, o centrala pe derivatie, echipata cu doua turbine de tip Kaplan cu o putere instalată de 14 MW. In avalul barajului Gura Apelor, in depresiunea Hategului pe salba a inca doua lacuri de acumulare, ulterior au mai fost construite doua hidrocentrale, care au o putere instalata totala de 134,3 MW si asigura o productie medie anuala de 193,4 GWh, potrivit Hidroelectrica.
Truda si sacrificiul din spatele uriasei realizari ingineresti
Datorita pozitionarii sale in creierul muntilor, conditiile de munca ale zecilor de mii de muncitori romani implicati in proiect au fost unele dintre cele mai aspre, de’a lungul celor mai bine de 10 ani cat a durat realizarea proiectului avand loc multe accidente grave de munca, inundatiile si alunecarile de teren frecvente datorita mediului natural in care au fost executate lucrarile ingropand foarte des utilajele si echipamente de lucru, punand in pericol vietilor oamenilor care munceau pe aceste utilaje care oricum erau mereu prea putine pentru amploarea proiectului, cea mai mare partea a giganticei constructii realizandu’se intr’o perioada a taierilor de cheltuieli bine cunoscuta romanilor care au trait in acele vremuri.
Drumul de la Ostrov pana la Lacul Gura Apelor
Intrand din drumul national DN68 pe drumul judetean DJ686, aveti de parcurs o distanta de aproximativ 40 de kilometrii intre Ostrov si Lacul Gura Apelor, drumul sinuos si in cea mai mare parte a lui asfaltat, ducandu’va prin niste peisaje de vis, unde va puteti bucura in voie de linistea locurilor daca alegeri una din zilele din afara weekend-urilor …
DJ686, unul dintre cele mai periculoase drumuri din Romania
In ciuda faptului ca este in mare parte asfaltat, din lipsa investitiilor si al interesului national pe care il intalnim peste tot, drumul DJ686 il socotesc a fi unul dintre cele mai periculoase drumuri din tara datorita alunecarilor dese de teren care duc la prabusirea de pe versanti pe asfalt a grohotisului si bolovanilor de dimensiuni foarte mari, ocolirea lor, sau mai bine zis trecerea printre ei, fiind o adevarata aventura, fapt pentru care va recomand sa aveti mare grija si sa incercati sa zaboviti cat de putin timp se poate in zonele cu probleme deoarece oricand se poate produce o noua alunecare de teren …
Opinie personala
Vizitand acest loc fabulos, am avut un amestec ciudat de sentimente, pe deoparte m’am bucurat de frumusetea si salbaticia locurilor, iar pe de alta m’am intristat de dezinteresul pentru tot ce inseamna obiectiv de interes national, unul la care s’a muncit cu sacrificiul a zeci de mii de romani si care reuseste prin amploarea sa inginereasca sa te uimeasca si acum, la mai bine de 35 de ani de la finalizarea lucrarilor la acest proiect colosal care isi propunea atunci sa faca din Romania o tara independenta energetic. Acum, la 35 de ani realizez faptul ca probabil acesta a fost ultimul asemenea proiect gigantic pe care tara asta a fost in stare sa il duca la bun sfarsit, pentru ca in ziua de azi noi nu mai suntem capabili ca tara nici macar sa facem niste amarate de autostrazi pe camp drept, decum sa visam la un proiect de genul asta, desi capacitatea hidro a Romaniei este una dintre cele mai mari din Europa, exploatarea fiind departe de potential si asta daca tot discutam in contextul #greendeal in care ne aflam. Nimic din PNRR’ul ala nu prevede macar o lucrare hidro, „bucuria” fiind ca idiotii care ne conduc azi, din foamea de bani si ordinele de pe to-do-list urmand sa vanda mare parte din Hidroelectrica si odata cu ea atat independenta energetica a tarii cat si efortul si sacrificiile de sange cu care au fost facute aceste lucrari gigantice ce reprezentau candva mandria Romaniei, faptul ca au fost facute in comunism contand mai putin, inspre deloc.
Cu masurile de precautie recomandate, va indemn sa vizitati acest loc fabulos pastrand in suflet mandria de a va bucura de ce au facut parintii vostrii pentru tara asta si in acelasi timp frumusetea locurilor binecuvantate de Dumnezeu!
Am fost acolo prin 83 (nu mai tin minte exact). Eram intr-o practica ca student la Geologie. Am stat la un camin din colonie. Am dormit si o nopte la o stana din Retezat. Avea ciobanul o tuiculita pe care n-o s-o uit cate zile voi avea. Dupa ca am tras fiecare o dusca am bagat cate o portie de mamaliga cu urda. Miam, miam!!. Am vazut-o si pe sf Varvara, scula (freza) aia uriasa cu care sapau la hala turbinelor (Clopotiva), etc. Nu prea mai retin alte lucruri. Stiu doar ca eram tineri si fericiti. Stiu, unii nu-si pot inchipui ca pe vremea lui nea Nicu putea fi si asa. Dar asta e adevarul.
Cand esti tanar te bucuri de orice, iar pe vremea aia chiar apreciai aproape orice pentru ca eram ceva mai conectati la ce conteaza ca nu prea erau multe de ales. Faina povestea ta, am si eu cateva de astea de prin tinerete de care imi aduc aminte cu drag. Intre timp, liberalii au „inagurat” barajul ala ca o mare realizare a lor, respectiv umplerea la nivel maxim … asteptam la anul sa vedem si inaugrarea Transfagarasanului …
Pe vremea mea era o vorba, apropos de „inaugurarea” lu’ astia da driapta: la mintea lor mai pui doi bani si-ti iei o creta!