Cascaval – este unul dintre cuvintele din jargo, care indentifica banii.
Ei bine dragi mei, de cand cu inceputurile (m)UE, al vostru umil prezent scriitor spunea ca toata treaba astea este doar un Eldorado in are cred doar prostii, urmasi al celor care carau cu sacii acasa pirita (aurul prostilor) sperand in imbogatire rapida. Si iaca, au venit zille cand cascavalul nu se mai da in calupuri pe la mesele bogatilor ci in felii din ce in ce mai subtiri, da asa subtiri ca nici macar nu mai ajunge la toti. Un exemplu concret, al avem in articolele vremurilor ce le traim, in care SUA sare azi la gatul UE ca au vandut pasarea din gard si viceversa, fiecare aruncand azi mata moarta peste gardul aluilalt din dorinta de a ramane inca la masa unde cascavalul se mai imparte. Parca mai ieri imi aduc aminte cat de frumos e mai pupau in cur unii pe altii, stergandu’se la gura plina de cascaval, muscand cu pofta din calupul ce parea infinit, ca azi sa ii vad cum se cearta pe o felie din ce in ce mai subtire care nu prea le mai vine sa o imparta. Faptul ca resimt si eu criza faramiturilor de la masa bogatilor e o tristete, dar parca mai mare imi e bucuria cand ii vad ca au ajuns sa se manance intre ei pana si pentru iluzia ca maine ar putea pune gheara pe o felie mai mare, desi nici macar miezuri nu mai sunt in visterie.
Eh … dragi mei europeni „uniti” si americani la care s’a dus dracu visul, nu fiti suparati, oricum, ati pierdut doar blana ursului din padure!
Cu drag,
un umil flamand din Romania!