Maine … oare … incepe azi? Dar oare azi … nu este cumva reminescenta zilei de ieri?! De ce oare maine ne sperie mai mult decat azi … cand azi … nu am trait inca ceia ce aveam de ieri?! Dar oare … timpul este doar o constanta liniara in care noi incercam sa navigam printre zile la care si nume le’am dat pentru a le deosebii una de alta … si cat de deosebite sunt daca sirul de nume se repeta odata la 7 zile?! Oare martea aceasta … va semana cu martea de saptamana viitoare … sau saptamana viitoare … nu va fi decat o coiincidenta de nume … ziua fiind totusi alta?!
Cred ca ne gandim prea mult … la maine … uitand de azi … si mai ales de ieri … bucuria unei zile nu se ascunde in spatele a nimic din ceia ce timpul ne ofera ca iluzie a treceri noastre prin el … uneori … ii dam parca prea multa importanta … alteori … parca uitam prea mult de el … dar pana la urma … oare … nu tot noi suntem cei care putem face sa … devina?! 
Vis de toamna … pictat cu picaturi reci de ploaie … in culorii aramaii si un albastru infinit … ce se va naste … dintr’un mare albastru ca mangaiere divina … a atingeri ce noi am facut’o sa devina …
Si acum tac … las doar stropii zglobii sa picteze mai departe povestea … in al carui contur desenat … am mai pus o culoare … poate cea mai importanta … poate acel albastru …