Marsul de 50 de zile #rezist

Intocmai ca la parastasul de 40 de zile, sa cantat in a 50 zi si prohodul a ceia ce a fost #rezist, mars la care s’au adunat cu mic cu mare nostalgicii TFL’isti ca la mormantul conducatorului mult iubit din Ghencea (civil).

Tovarasul nostru de nadejde, Cristian Niculescu (cel care a participat la toate marile evenimente TFListe din mijlocul carora ne’a transmis cu toata vocatia sa) ne face si un soi de ultima cronica din ce a mai ramas din #rezist de’an sulea prin piata.

Sa ii dam cuvantul …

Asta a mai rămas din proteste, la fix 50 de zile de la primul marș, onorat de prezident cu prezența în Piața Universității. S-au adunat cam o mie și ceva de suflete, clienți, pacienți sau credincioși ai mitingurilor. Ăsta e nucleul dur, 1500 oameni? Obosiți, dar tot aici, zic ei. Au țipat din bojogi ”Veniți cu noi!” celor de pe stradă și din locuințe. Degeaba, lumea e sastisită de proteste, nu mai e cool. Încă tefeliștii au fost aseară de 4-5 ori mai mulți decât numărul parlamentarilor contra cărora au strigat. După cum evoluează treaba în curând va fi paritate 1:1. E adevărat că Șerban Nicolae rimează mișto cu ”pârnaie”. Chiar îți vine să strigi asta. Pesedistul cu pricina e antipatic și cam meltean, nu numai inoportun. Grindeanu nu le mai face cu ochiul tefeliștilor, au strigat și împotriva lui. Sau cum ar zice pleonasticii de la fake hotnews ”au protestat împotriva” lui.

Mă bag un pic și-n analiza prozodiei și semanticii lozincilor de la miting. L-am ales pentru asta pe rapsodul popular tefelist Nelu Olteanu, din care citez:
”Da, frați români să ne unim
Și binele să-l proslăvim
C-avem o țară ca-n povești
Cu oameni buni și ciocoi reci.”

Remarc mesajul mobilizator și patriotic al autorului, care produce o antiteză perfectă între bine și rău, folosind tehnica retorică a substiturii pesediștilor cu binecunoscuții împilatori ai neamului, numiții ciocoi. Ciocoii sunt reci, nemiloși dar cred că e și o aluzie subtilă la ”rigor mortis”. Printr-o succesiune de anafore, măiestrit cizelate, poetul tefelist mai acordă totuși o șansă dușmanilor de clasă, amintind de reeducare și fenomenul Pitești:
”A fost odată un om bun
Care-a început să scrie-n drum
Cu drag românului om bun
Curajos să iasă-n drum
Și împreună să luptăm
Pe ciocoi să-i educăm.”

Spre final domnu’ Nelu mai renunță la frenezia revoluționară și se întoarce la urne. O face însă cu furie și avertizează tagma ciocoilor că lovitura va fi dureroasă:
”Dar ciocoi voi ați uitat
Nici un an n-ați rezistat
Și v-aduc acum aminte
Că ne întâlnim la urne
Când vom pune noi ștampila
Vă lovim de vă ia mila
Iar din patru-n patru ani
Pe corupți nu-i mai votăm”.
Dă-o naibii de rimă! Domnu’ Nelu vă roagă – și vă rog și eu – să-l urmăriți pe FB! Somnul protestelor naște poeți tineri, frumoși și liberi! Maiakovski, poetul revoluției bolșevice, se bucură acolo, undeva în raiul ciumei roșii (uite ce oximoron făcui!)

O ultimă observație. Uneori, la tefeliști, subconștientul colectiv vorbește din lozincile afișate. ”DNA – noi suntem arma ta”. Arma e doar un instrument manevrat de oameni contra altor oameni. Arma tefelistă o mai fi încărcată?
Cel mai mare banner de aseară a fost cu ”The day we give in is the day we die”. Cum o fi fost aseară pentru ei? The day we give in? Or the day we die? Tefeliștii au plecat mai repede acasă, după marș. Sunt obosiți, lumea e obosită și sastisită de proteste. Am plecat și eu și am trecut pe lângă Teatrul Bulandra-Sala Izvor. Era aglomerație în fața sălii. Și acolo se juca o piesă …

Sursa.

Ii multumim pe aceasta cale distinsului nostru tovaras si pentru aceasta relatare in direct dar mai ales in reluare, a ce a mai ramas din mandra armata in mijlocul careia, candva, inainte ca DNA sa dea cu maciuca in democratie, se scalda si maretul nostru conducator Iohannis – 6 case, din care intre timp au mai ramas doar 5. Trista finalitate pentru mandra armata a clonelor, din care azi au mai ramas doar cateva umbre fantomatice.

Nu inchei inainte de a ii multumii si tovarasului nostru Intrigat, membru de baza al comitetului de pe acest blog.