Marturiile unui suflet viu

Iubirea nu se daruieste doar prin atingeri,cuvinte,soapte ori fapte…ea dainuie dincolo de realitate,cerceteaza suflete si…,aripi de ingeri urca usor spre cer,spre ireal…construind fiinta din tine!Simti cum inima pulseaza viata,iar viata din tine este el,sufletul tau,spiritul fara de care nu poti sa pasesti mai departe.Ai vrea sa ii rostesti iubire,sa ii daruiesti clipe de neuitat,sa il atingi usor si sa il faci sa simta mangaierea glasului tau,insa….ceva te opreste,te tine pe loc in ciuda eforturilor tale…si ai dorii atat:sa simta vibratia sufletului tau ce iubeste dincolo de tine….de cuvinte!Iar cuvintele si aceasta neputinta sa devina uitare,uitarea a tot ce nu se poate indeplinii cu puterea omeneasca…Uneori imi simt vocea graind o limba necunoscuta,minciuni ce nu isi au rostul si locul in mine…,si atunci?!Ce vor de la mine,de ce ma cauta din nou?!Sa rabufnim…sa ne razvratim?Se poate…Si tac…tacut devine si sufletul meu,apoi incet o singuratate nemiloasa il cuprinde si ma trezeste….ma intreaba:De ce locul tau este aici?!Parte din tine….Iubeste asa cum simti,cum iti doresti cu adevarat asa vrea sa cred ca se mai poate inca….Daruind fara a cere nimic in schimbul sufletului….,insa e drept oare asa sa nu vrei nimic in locul unui lucru atat de pretios pentru fiecare dintre noi…