Acum vreo saptamana si ceva odata cu zapezile alea mari ce au cazut pe aici, am pierdut una dintre matze. O salvasem dintr’un canal pe cand era cat o bricheta, am crescut’o si ingrijit’o de vreo doi ani incoace, pana acum o saptamana si ceva cand a disparut fara urma. No, bine nu mi’o cazut, cateva zile bune am cautat’o prin toate locurile posibile si imposibile, dar nu am dat de urma ei … asta e, mi’am asumat pierderea si cu tot necazul am trecut peste … pana azi noapte cand printr’un miracol si pe o vreme la fel de crancena a reusit cumva sa gaseasca drumul inspre casa, desi imi pierdusem toate sperantele. 
Amu, no stiu ca pentru unii o parea o chestie banala si amuzanta, dar pentru mine unul a fost al mai frumos cadou si am zis sa marchez momentul. 
Eu chiar te înțeleg. Și mă bucur că s- a întors mâțuca acasă.
Multumesc Tiana, sarbatori linistite sa aveti!
Mulțumesc frumos! Sarbători liniștite și vouă!
Crăciun luminat și liniștit!
Multumesc, la fel si tie!
e ala mic si negru scos dintr-un canal de avea dna Vera grija anul trecut? Craciun Fericit!
Ala, ala, atunci era in baby sitting, acum e dita’mai matza…
Craciun fericit si voua!
Eu am doi motani si doua pisici. Din cand in cand motanul cel mare mai dispare o zi doua, dar apoi se intoarce acasa. Am si doi caini care sunt prieteni buni cu pisicile. Atat de bine se inteleg ,incat dorm impreuna, cateodata unul din motani, doarme chiar pe unul din caini. In concluzie la mine nu este valabila zicala cu cainele si pisica , cum ca ar fii dusmani. Dimpotriva sunt cei mai buni prieteni. Eu trag din aceasta o invatatura: au ajuns sa se inteleaga mai bine cainele cu pisica decat un om cu alt om. Sa luam exemplu de la necuvantatoare.
Stai linistit ca si la mine acasa e cam la fel, ba chiar am avut o matza mica ce a supt de la una din catele. :)))) In rest e normal sa mai vagabondeze matzele 1-2 zile, mai ales motanii, dar o saptamana jumate aproape, nu prea!
Totul e bine cand se termina cu bine!
Dap!
Motanul nostru lipsea până la 2 săptămâni în perioadele amoroase. Îl căutam în disperare. Ultima dispariție s- a soldat cu 3 luni! de absență. Nu a revenit de bunăvoie, l- am găsit întâmplător într- o zonă plină de mâțe, cu o zi înainte să plecăm în concediu. După aceea a devenit umbra mea…n- a mai lipsit niciodată. Multe drumuri am făcut cu el la veterinar pentru că venea bușit rău, era să rămână fără coadă odată…Câinele nostru le iubește doar pe mâțele familiei, le trage niște spălături de poți să le storci după, spre disperarea lor
Cu motanii e mai complicat, eu am avut doar mate pana acum, fiica’mea are un motan nebun, ala chiar ca a avut 10 vieti ca are o tija intr’un picior, a fost ranit de cateva ori destul de nasol, a lipsit si ala de pe acasa vreo luna si ceva, a ros toate florile ce le avea fii’mea inclusiv niste plante lemnoase si a facut complicatii
…
… pana nu l’a sterilizat nu s’a linistit, da si asa a facut ceva complicatii ulterioare ca e ciudata treaba cu sterilizatul si faptul ca devin foarte puturosi … ehheee … epopee si cu matzult ala. Eu am doar pisici, sterilizate toate sa se potoleasca ca era jale altfel si cu astea.
Uită- te și tu ce ochi are! Dacă nu aș cunoaște ce le poate pielea, nu aș crede nimic din ce ai povestit.
Parcă ar spune: Euuuuuu??? Domne- feri! Calomnie! 
Și noi am sterilizat mieunatele, chiar că o iei pe câmpii cu pisicile când le vine, noi fiind experimentați doar cu motanii, a fost de poveste episodul cu mâța, ne era și milă, ne era și groază