Intr-un articol anterior am atins tangential scandalul Panama Papers. E momentul sa vorbim pe sleau, de aia am sa va rog sa aveti rabdare sa cititi articolul urmator pentru care m’am documentat si tradus informatii din engleza de mi’au sarit capacele. 
Asadar, va rog indurati cu mine …
Paradisurile fiscale-bancare nu sunt creatii chiar recente. Traditional, Elvetia si Liechtenstein sunt considerate a fi primele astfel de jurisdictii secretomane si netransparente. Cresterea taxarii si Marea Depresiune economica ’29-’33 au facut ca aceste jurisdictii sa apara ca ciupercile dupa ploaie, cel mai important grup de astfel de jurisdictii fiind insulele ce sunt foste colonii britanice sau dependente de coroana britanica, gen Bermuda, Bahamas, Ins. Virgine Britanice, Jersey, Guernsey, Insula Man samd. Epopca de aur a fost insa intre anii ’60-’90, astfel ca existau aproximativ 100 in 1991.
Lucrurile au ajuns in asa hal incat insulele Cayman, – multi nici nu au habar unde sunt pe harta – au devenit al patrulea centru financiar al lumii, iar BVI jurisdictia cu cele mai multe firme inregistrate! Sume fabuloase trec in fiecare zi prin sistemul financiar offshore fara a se plati taxe si sume la fel de fabuloase sunt depozitate in banci acolo. La fel de fabuloase sunt averile existente in diverse tari care sunt detinute de firme inregistrate in paradisuri fiscale. Cam 50% din imprumuturi trec prin aceste paradisuri, la fel si o treime din Investitiile Straine Directe, fapt pentru care aceste mici insulite apar ca Mari Investitori!
Este de mentionat ca dezvoltarea acestor paradisuri a mers mana in mana cu cresterea taxarii la nivel mondial si dezvoltarea si largirea UE in mod particular, anumite exceptii de taxe pentru diverse teritorii fiind incluse in mai toate tratatele de baza ale UE.Am facut vorbire de unele dintre ele in trecut.
Odata cu aparitia pietei unice a UE si venirea lui Bill Clinton la putere au inceput insa sa creasca si presiunile pentru a curba practica utilizarii acestor jurisdictii pentru diverse activitati financiare, incluzand aici evident si evitarea taxarii.
Insa aceste presiuni vizau pana in 2014 mai degraba conformarea voluntara a acestor jurisdictii la un set de bune practici, inclusive inlaturarea secretomaniei. Foarte putine jurisdictii s-au conformat, exceptand cele presate de SUA in implementarea FATCA, o lege Americana care oblige cetatenii SUA sa isi declare toate conturile din strainatate – in fapt, paradisurile fiscal au semnat cu SUA, si numai cu SUA, intelegeri privind schimbul de informatii financiare care permite temutului IRS sa ii prinda pe evazionistii americani. Bineinteles, IRS nu are nimic de obiectat daca banii se repatriaza si te inregistrez pentru taxe joase in Delaware, Nevada sau Dakota de Sud, dar daca duci banii offshore si nu declare se lasa nasol!
Apoi in 2014 a izbucnit LuxLeaks, scandal pornit de la o masiva scurgere de informatii privind practicile PriceWaterHouseCoopers de a consilia peste 300 de multinationale de a stabili CU ajutorul „amabil” al autoritatilor luxemburgheze scheme de transfer al veniturilor din subsidiarele din Europa catre firma mama situata in Luxembourg pentru a plati taxe mici. Scandalul a afectat grav credibilitatea UE, deoarece aceste smecherii s-au facut in baza unei directive europene care permitea transfer de preturi si alte „legaturi” intre mama si fiice foarte agresive, astfel incat subsidiarele din diverse tari UE plateau aproape de zero iar firma mama din Luxembourg o taxa modica. De atunci pana acum UE se screme efectiv sa gaseasca o cale de a unifica taxarea in Europa pentru a pune capat evitarii taxarii. Bineinteles, treaba merge in Luxembourg ca unsa, iar autorii scurgerii vor fi judecati incepand cu 27 aprilie!! Curat murdar, monser…
Si de ar fi singura scurgere: in 2013 a fost OffshoreLeak …
Dar Panama Papers este Urias in comparatie cu anterioarele scurgeri de informatii prin amploarea informatiilor si calitatea acestora. Peste 11 milioane de fisiere, aproximativ 2,7 Terabytes, din bazele de date ale celei de-a 4 companii financiar-juridice din lume specializata in servicii offshore, Mossack Fonseca, au ajuns la ziaristi. – va dati seama ce o fi in bazele de date ale primelor trei companii!!.
Dar de ce sunt importante aceste informatii? Pentru ca arata incredibil de complexa retea tesuta in beneficiul bogatilor lumii si a multor politicieni, incluzand pana acum 12 sefi de stat, pentru evitarea taxarii veniturilor si pentru ascunderea averilor.
Cat de legale sunt aceste afaceri, ramane de vazut. Dar realitatea este ca aceste firme de servicii offshore nu sunt un accident, ci o necesitate, deoarece exista cerere masiva de astfel de servicii.
Ceea ce este relevant este insa ca, in pofida marilor schimbari prin care a trecut lumea si in pofida tuturor factorilor geopolitici, ceva a ramas de neclintit;ipocrizia celor bogati si a minionilor lor politicii si neobrazarea cu care ne cer sa strangem cureaua in timp ce ei se folosesc de toate tertipurile pentru a se imbogati si a duce o viata in lux si desfrau.
Este deosebit de amorala aceasta politica de austeritate oarba ceruta noua in ultimii ani in timp ce chiar cei care ne cereau sa facem sacrificii apelau la firme offshore pentru a isi ascunde averile, nu se stie in ce masura dobandite licit.
Ce ramane de facut?
In primul rand acei oameni politici care au profitat de aceste smecherii legale trebuie sa plece. Davis Cameron cred ca va fi primul „peste” de calibru care va cadea, avand in vedere balbaielile deloc convingatoare date presei.
In al doilea rand trebuie marita presiunea ca autoritatile sa renunte la paguboasa politica de autoconformare si sa ceara imperative acestor paradisuri sa devina ca orice alta jurisdictie nationala, deoarece timpul politeturilor s-a cam dus.
In al treilea rand tarile UE trebuie sa creeze un tratat pentru bune practice fiscale, uniune fiscal si justitie sociala, creand un sistem unitar de taxare, fapt care ar propti si euro.
Este o viziune nu a unui exaltat ci a unuia in cei mai mari economisti ai lumii, francezul Thomas Piketty, probabil viitor laureat Nobel.
Problema grava este ca, desi guvernele lumii au nevoie disperata de bani, tot ele dovedesc o miopie imensa, uneori deliberata, zic eu. Am evitat o mare Depresiune, dar nu vrem sa facem acele reforme de sistem adanci, structurale, care ar ataca inclusiv problema taxarii, a coruptiei si a paradisurilor fiscale, si de a stabili acele mecanisme, inclusiv insotite de sanctiuni dure, care nu ar mai permite aceste tranzactii atat de dubioase, mai ales ca opacitatea acestui sistem financiar offshore a fost printre factorii favorizatorii ai crizei financiare din 2008.
Dar…atata timp cat se crede ca nu este nevoie a se face ceva, nimic nu se va schimba. Fragmentarea fiscala a Europei si competitia acerba intre sistemele de taxare va continua, lasand statele si UE vulnerabile si la cheremul interesului privat, dornic de rapida imbogatire inclusive prin evitarea taxarii, ca sa nu mai vorbim de competitia cu alte jurisdictii paradisiace. Asta in timp ce America impune o taxa federala de neevitat pe profit de 35%!
Cum sa raspunda statele UE acestei provocari, de a aduce cati mai multi bani acasa si, in subsidiar, de a umple cuferele statului cu taxe, daca insesi multe dintre ele sunt paradisuri fiscale sau au relatii privilegiate cu acestea? Marea Britanie este socotita roata turnanta a unui elaborat sistem financiar-bancar offshore, bazat pe teritorii dependente de ea sau foste colonii britanice, iar Luxembourg si in parte Olanda fac parte din al doilea esalon de paradisuri, pluton condus de Elvetia. Panama Papers reliefeaza tocmai aceasta maiestru tesuta retea cu Londra si Zurich ca placi turnante ale unui sistem care vaduveste statele lumii de miliarde de dolari in impozite si taxe – se estimeaza ca toate statele lumii ar avea buget echilibrate sau excedentare daca s-ar plati corect si transparent taxe si impozite!! -iar sa demantelezi tot sistemul e ca si cum ai pune pe mafioti sa desfiinteze mafia!
Mai exista vreo speranta de doi bani sa se indrepte lucrurile?
Praf in ochii poporului! Intodeauna au existat „scurgeri”, desigur cu un singur scop, absolut onorabil in capitalism; eliminarea concurentei. Vor fi eliminate cateva paradisuri fiscale, ceva firme de intermediere incomode, politicieni si diversi afacerisiti incomozi apoi… se va trece la alt subiect. Atat timp cat statele nu vor fi eficiente financiar si vor toca aiurea bani contribuabililor mereu vor aparea „scurgeri” justificative.
Cat despre sperante, e bine ca sunt, poporul de pretutindeni traieste cu sperante si conspiratii. Viseaza sa fie ca EI, viseaza la iahturi si casute din paradisuri tropicale, apoi suna ceasul
Demantelarea adevarata nu va exista niciodata pentru ca toti viseaza sa ajunga in acel punct sa poata folosi sistemul, iar cand ajung ar fi idioti sa strice jucaria la care au visat toata viata, eventual o vor imbunatati, vor fi mai discreti, vor invata din greseli care de fapt nu sunt greseli ci doar praf in ochi.
Bravo mai Raducule!
Poate intelege si prostimea … da beleaua e ca in afara de al nostru Vasile nu stiu cati vor avea rabdare sa citeasca, da daca macar unu o citit, efortul tau e un succes! 
Revenind la subiect, asa cum zicea si VASILE, tot ce se va schimba in lumea asta materiala va fi doar sistemul care va invata din greseli si va reinventa noi caii de a isi tainui banii si averile … ca in rest … asa a fost de cand lumea si tot asa cat lumea, lucru ce probabil il stiu si altii, pentru ca dupa cum vezi, in afara de focul de paie din Inslanda, nu s’a mai intamplat nimic in rest, treaba merge unsa in continuare.