Muritar dijonu’!

Ma oameni buni … gusturile mele total nerafinate in materie de mancare neoase romaneasca va spun ca mici adevarati (nu aia ordinari) facuti la jar din lemn de fag (nu carbuni) nu au nici o treaba cu mustarul dijon … despre care am aflat ca ar fi unul rup din soare … dar eu nu ma omor nici vara dupa el.

Am aflat de mustarul asta intamplator acum cativa ani pana cand am dat peste el la o masa la care m’am prezentat cu ceafa de porc si mici adevarati (repet, nu ordinari!). Nu am obiceiul sa fac concesii, dar cum am fost in vizita si omul avea numai carbuni penali (de aia la sac, mandria romanului) am facut sacrilegiul sa imi bat joc de ei pe jarul ala pana cand au iesit ca o chestie pe care nu stiu cum sa o traduc … decat ca o combinatie intre chiftele si pietre. Ok … asta e … p0la gust de fum dulceag … p0la temperatura domoala … dai ca merge si asa … intr’un final a iesit combinatia descrisa mai sus … am zis sa ne bucuram cum sunt, bine ca sunt … pacat ca au fost, dar ma rog. Mandria prietenului meu fost sa imi prezinte langa ei un mustar miraculos … Dijon de la mama lui … exclusiv natural, fara E’uri fara F’uri … zic: „ba prietene, multam ca nu am trait degeaba, pune’l sa fie” si l’a pus pe masa. Pasionat de mici adevarati (nu ordinari) si mustar in exces (de ala clasic) imi pun pe un mic (chiftea cu textura unei pietre zemoase) neste Dijon de asta miraculos si il introduc in cavitatea bucala (in nici un caz nu aveam de gand sa servesc in seara aia) asteptand sa se produca ceva din miracolul unor mici adevarati (nu ordinari) facuti cam in bataie de joc (la carbuni) dar totusi.

Prima sezatie: rahan cu pietre … cu care, culmea dracului, cred ca inainte de a ii pune pe gratar sfaramasera niste piper. Ba frate … mancarea picanta este viata mea (prieteni mei pot confirma) nu m’a deranjant asta … da gustul de rahan frantuzesc rescunosc ca da!

Nu zic ca nu o fie el bun uns minimalist pe o farfurie in care se mai pune ceva microscopic … da o treaba e clara: nu e bun cu micii neaosi romanesti (aia adevarati) si nici cu ceafa de porc perpelita cu dragoste!

Pe modelul altor mancari renumite zic doar atat: sa fie la ei!

Nota pentru mine: Mustar Dijon = Niciodata! E pacat de la Dumnezeul romanilor, sa batjocuresti sfintii mici! Bun de pus la genunchi, niciodata in mancare!

Un comentariu la „Muritar dijonu’!”

  1. pt romani important este sa scrie made in vest pe orice. daca e bun sau nu nu conteaza! traditia romanilor este una singura: tot ce vine din vest e bun! credinta este la fel: romanul crede in vestul luminos. restul nu-l intereseaza decit asa din treacat.

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura