Muzeul de informatica – Cum era „reteaua” in anii ’90, ep. 1

Heheeeee … dragi mosului, au fost odata ca niciodata anii ’90, anii aia in care descoperisem si noi prin Romania PC’ul cam tot la fel cum il descoperea si restul lumii. In perioada aia pe la noi, nimeni nu stia mare lucru, toti eram temerari, toti incercam sa vedem cum e treaba cu minunea asta a secolului XX, d’aia multa vreme am avut in PC o placa ciudata, cica de retea, cu doua mufe ciudate pe care scria LAN, 3COM ca brand conectata pe ISA ..

Nu stiam la ce foloseste, dar eram multumit ca e, pana intr’o zi cand am aflat de printr’un CHIP daca imi aduc eu bine aminte, cum e sa iti faci acasa propria retea acasa. Aparuse Starcraft, Command and Conquer, mai tarziu si RedAlert … ne manca mai rau decat raia un joc „in retea” (LAN, academic vorbind), dar nu stiam cum sa facem asta. Am inceput sa studiem (internetul era inca la nivel incipient, Google abia se nastea in garaje) … am citi de ne’a sarit capacele aberatii … pana sa ne prindem ca avem nevoie de o sarma (cablu BNC) si ceva mufe conectate la „mufele alea” ciudate de le aveam in PC. Intr’un final, dupa multe lupte ne’am ales cu un asemenea cablu (coaxial), cu doua mufe BNC sertizate …

Pe care le’am conectat la mufele BNC ale placilor de retea, am pornit jocul (Command and Conquer/RED ALERT) -> Play On Lan -> si … … de aici nu ne’a mai zis nimeni ce avem de facut. Ne’a mai luat vreo doua zile pana sa aflam ca trebuie sa ne gasim in retea inainte ca jocul sa mearga si sa moara Cibilan, fratele lu’Bibi, ca ne’am tot cautat in Windows ’95 ala da nu ne’am gasit nicaieri. In vremea asta il aveam pe, cod named, Banetti (nu mai stiu nimic despre el), un soi de ochelarist tocilar care lucra pe la „Computer Club”, un loc unde se adunau altii sa inchirieze PC’uri cu ora. Asta banghea ceva cu reteaua asta, l’am luata acasa pe o Cola si o un pachet de tigari Guluais Blondes, sa ne arate cum e voodoo like, aka LAN/NETWORK/RETEA. Si a venit Banetti al nostru, si s’a apucat el omu’ pe la LAN’ul din Windows sa faca niste setari manuale (ce le’am pastrat intr’un carnetel multa vreme) care sunau cam asa:

• SPX/IPX activ;
• TCP/IP activ;
• TCP/IP: 192.168..0.1 la mine; 192.168.0.2 la prietenul meu (adicalea, ne’a dat un  IP fix la fiecare)
• DNS: 255.255.255.0 la mine si tot la fel la amicul meu;
• Share files;
• Restart …

Siiiiiiiii …. NE VEDEAM IN RETEAAAAAAAAAAAAAAAAAA …. IUPIIIIIIIII … transfer pachete fara sa mai mergem de la unul la altul cu discketa, jocuri „impreuna” …. ne’am simtit ca niste mici DUMNEZEI … pentru noi a fost un fel de descoperirea Americii, atomului si a tuturor stiintelor la un loc. Totul devenea mai simplu, totul mai interesant, totul era altfel, nu mai eram singuri … eram impreuna! Descoperisem posibilitati fara limita … BNC’ul era secretul … iar noi maestrii lui.

Provocarea asta a venit de la Marius, povestea pana aici este doar varful icebergului, daca sunteti interesati sa stiti cum si cate au fost dupa, cum am invatat sa „sertizam” epiric si multe alte aventuri, lasati un comentariu si incerc sa imi fac timp din placerea pe care am trait’o in vremurile in care totul era la nivel de pionierat.