Faptul ca a Simona Halep a pierdut ieri finala de la Roland Garros nu este un insucces ci dimpotriva, o mare realizare ca a ajuns pana acolo dupa 30 de ani in care nimeni nu a mai ajuns atat de departe! Partea buna este ca la junioare, Ioana Ducu si Ioana Rosca au castigat trofeul Roland Garros la dublu (6-1, 5-7, 11-9 (tie-break)) ceia ce ne da speranta ca in 2-3 ani de acum inainte pe langa Simona Halep vom mai avea inca doua sportive de mare performanta in tenisul feminin mondial.
Ce face Romania pentru asta si mai ales cei care se afla in fruntea sportului romanesc?
Raspunsul este unul simplu, dur si sec: NIMIC.
Nu exista un program concret de incurajare a copiilor inspre sport, nu exista un program riguros de selectie, nu mai exista baze sportive sustinute de stat, nu mai exista multe cluburi sportive sustinute de stat, iar alea care exista sunt la limita supravietuirii sau chiar sub ea. In sportul romanesc nu a mai investit nimeni de ani de zile si din pacate nu vorbim doar de tenis. Ieri am vazut cum Steluta Duta (o anonima pentru cei mai multi dar care are o poveste cel putin trista de viata) a castigat o medalie de aur la Europenele de Box feminin desfasurate in Romania (pun pariu ca nu multi au avut macar habar de asta) alaturi de inca alte doua pugiliste romance care au castigat medalii de bronz, iar marele campion Doroftei declara ca incearca acum sa adune niste bani sa le poata premia. Este cel putin penibil sa faci performanta fara sa ai nici cea mai mica sustinere din partea unui stat ale carui culori le porti pe cele mai inalte culmi ale performantei. Oare unde si pe ce se duc banii care intra an de an in bugetul Ministerului Tineretului si Sportului cand nici macar un leu nu este directionat nici inspre tineret si in nici un caz inspre sport?!
Puteti sa imi ziceti nostalgic sau sa ma blamati cat vreti insa imi aduc aminte de vremurile din hepoca de aur, cand la fiecare inceput de an, reprezentantii cluburilor sportive umblau din scoala in scoala sa caute candidati pentru diverse sporturi printre care se numara: atletism, box, fotbal, handbal, baschet, inot, tenis, gimnastica, tir, carting … si cam orice altceva in functie de dotarile pe care le aveau. Se inscriau copii cu nemiluita … fiecare avea un idol in vreo disciplina sportiva si vroia sa ajunga ca el, iar acei copii beneficiau gratuit de toate conditiile necesare practicari unui sport de performanta, acum cati dintre ei ajungeau la un nivel superior de performanta conta mai putin pentru ca din cei multi inscrisi pe la vreun asemenea club am avut si un Hagi, o Nadia, un Nastase pe langa multi altii care au adus glorie sportului romanesc. Eu am facut doi ani si ceva inot de performanta la un mic club al copiilor local, pana cand a venit blestemul anilor ’90, s’a inchis (SPLENDIDA) piscina acoperita unde se antrenau sute de copii si acum in locul ei troneaza un superb Penny Market. Nu zic ca daca exista inca, ajungeam eu undeva (nici pe departe) insa sunt sigur ca dintre toti acei copii care se antrenau acolo, exista macar unul care putea sa ajunga sus … conditia fiind sa mai aiba unde sa se antreneze pentru ca saracia nu le permite multor copii buni sa se antreneze la baze sportive private in tara sau in afara.
Este trist ce se intampla … pana mai ieri ma supara rau ca in tara asta exista doar fotbal, fotbal, fotbal … si nici macar ala cu performante pe masura nebuniei din jurul lui. Acum nu mai exista nici ala si in 10 ani de acum inainte (las aici scris asta) in tara asta or sa mai exista doar mici echipe de amatori pe ici pe colo ca Sandel inainte sa plece de la federatie (desi nu a plecat niciodata) a dat in primire cu colac si lumanare si tot ce mai era din fotbalul romanesc.
Avem viitor in sport?
Eu zic ca da … talente sunt … si stralucesc din mizerie … problema este sa se trezeasca dracului cretini ce ne conduc si sa inteleaga ca investia in sport este una pe termen lung insa care merita, aducand la un momendat beneficii uriase … pe langa cele cu efect imediat in ce priveste sanatatea si disciplinarea noilor generatii.
Viitor nu avem. Nu se face primavara cu o singura floare. In fiecare an avem pe cineva care exceleaza in vreo disciplina si atat. Acolo unde ar trebui sa contam, sportul de echipa, suntem pe spate. Doar gimnastica, in rest nimic…
Exact! Ce avem din cand in cand nu este rezultatul unui program sau meritul nostru ci pure intamplari ale celor care reusesc printr’o minune sa faca sport de performanta in tara asta. Nici gimnastica nu mai este ce a fost pentru ca nu mai exista mentalitate … nu mai exista suport, nu mai exista sustinere. In orice orasel exista un club de gimnastica de unde se selectionau copii de mici … fi fiicamea a fost 3 ani la un asemenea club, care acum se zbate sa existe. Cum dracu sa faci performanta fara multa munca si multe sacrificii?! Imi aduc aminte de numeroasele scandaluri din gimnastica romaneasca cu o massmedia siderata ca acolo copii aia sunt chinuiti. Pai frate … asta inseamna sport de performanta … muuuuulta munca si sacrificii uriase … Halep sa ajunga unde este de la 5 ani a stiut doar teren si racheta iar la 18 ani a ales sa isi opereze sanii … un urias sacrificiu pentru orice femeie. Cand o sa ne aducem aminte de asta poate ca o sa mai avem performante fara ca acestea sa fie niste simple intamplari.
vorbeam cu antrenori de juniori, oameni care in trecut faceau selectii pentru sporturi in scoli.
Ziceau ca problema n-ar fi asa de mare, daca nu s-ar investi un pic si… ELEVII DIN SCOLI AR DORI SA FACA SPORT. Majoritatea refuza sa faca sport, nu mai este cool, toata ziua se joaca pe calculator… asadar, tehnologia face ravagii si in domeniul asta
Si asta este un adevar … dar iti garantez ca daca sportul ar fi promovat mai mult (cu toate ramurile sale) in toata massmedia si ar avea cateva modele ca Halep … lucrurile s’ar schimba destul de mult si ar deveni din nou foarte „cool”!
Sunt foarte multe de discutat pe marginea acestui subiect … inclusiv influenta negativa a tehnologiei … de aia aveam deja generatii intregi de copii supraponderali, bolnavi inca de mici de tot soiul de boli ce pana acum cativa ani era considerate ca boli ale batranetii.
„vremurile din hepoca de aur, cand la fiecare inceput de an, reprezentantii cluburilor sportive umblau din scoala in scoala sa caute candidati pentru diverse sporturi printre care se numara: atletism, box, fotbal, handbal, baschet, inot, tenis, gimnastica, tir, carting … si cam orice altceva in functie de dotarile pe care le aveau. Se inscriau copii cu nemiluita … fiecare avea un idol in vreo disciplina sportiva si vroia sa ajunga ca el, iar acei copii beneficiau gratuit de toate conditiile necesare practicari unui sport de performanta, acum cati dintre ei ajungeau la un nivel superior de performanta conta mai putin pentru ca din cei multi inscrisi pe la vreun asemenea club am avut si un Hagi, o Nadia, un Nastase pe langa multi altii care au adus glorie sportului romanesc. Eu am facut doi ani si ceva inot de performanta la un mic club al copiilor local, pana cand a venit blestemul anilor ’90”
Eu n-aş fi atât de entuziast în privinţa asta. „Cluburile şcolare şi de întreprindere” mai aveau şi câteva defecte.
O categorie de defecte sunt cele cunoscute de toată lumea, adică dotări proaste sau inexistente, antrenori proşti şi beţivi, care vedeau realitatea filtrată prin sticla de Săniuţa. Dacă era o epocă în care până şi pâinea era raţionalizată, era evident că dotările cluburilor erau pielea pulii.
Însă mai există şi a doua categorie de defecte ale „sportului de club şcolar”, despre care publicul obişnuit nu vorbeşte. Şi anume faptul că a face un sport (şi mai ales altceva decât fotbal!) era o activitate prost văzută. Bunicile, mătuşile şi babele în general te bârfeau fiindcă „erai golan”, colegii de şcoală îţi făceau mizerii, profesorimea te şicana. Părinţii tăi erau abordaţi la serviciu şi traşi de mânecă. Până se săturau şi îţi puneau în vedere: ori te laşi de atletism / karate / handbal / tenis etc şi „îţi scoţi gărgăunii din cap”, ori la masa noastră nu mai mănânci.
Asta nu s-a întâmplat o singură dată, ci în mii de cazuri, inclusiv în aşa-zisa „perioadă mai liberală a comuniştilor” de dinainte de 1980.
Nu întâmplător, cei care au fost lăsaţi să facă carieră în sport au fost cei din familii sărace lipite pământului, şi asta fiindcă puştiul care concura în competiţii avea indemnizaţie şi deci aducea bani în casă, cum au şi acum juniorii de la fotbal. Nu era mult, câteva sute de lei, dar erau bani.
Sunt de acord cu tine insa daca vroiai sa faci performanta existau locuri unde se facea si de unde puteai macar sa te lansezi …. desi castigul cel mai mare era totusi acela ca existau aceste locuri unde copii sa practice un sport. Legat de saracia din care au provenit multi campioni, sportul in sine este o sansa sa iesi din saracie peste tot nu doar la noi a fost asa. Cum am zis … poate ca sunt nostalgic uneori … nu neg asta … da e pacat de tot ce se intampla si ca s’a dus dracului tot ce era bun odata cu tot ce era rau.
Prin 2010 erau 2 caraghioşi prin cartier (unul avea bani şi o funcţie importantă, celălalt era un fomist, un beţiv şi un semianalfabet) care şi-au dat copiii la o şcoală privată de fotbal. Exact în perioada Marii Tăieri de Salarii. Nu fiindcă ar fi fost cei doi puştiulani cine ştie ce talente, sigur nu erau. Dar la şcoala-club în cauză elevul avea indemnizaţie de jucător, 400 RON pe lună, dacă participa la meciuri, şi să vii cu bani în casă când eşti un puşti care nu are nici buletin nu e puţin lucru.
Exact aia spun eu … problema este ca nu toti isi permit scoli private … eu imi aduc aminte de Jiul Petrosani, daca tot vorbim de fotbal, care avea pana acum cativa ani, clubul de juniori. Copii aia primeau prime de joc daca munceau si erau mandri nevoie mare ca fac un ban din munca lor. Copii aia imi erau prieteni si colegi de scoala … copii aia au crescut si astazi recunosc ca disciplina de atunci si faptul ca au invatat sa faca bani din munca ii ajuta si astazi sa faca bani tot din munca, chiar daca fotbalul pentru ei nu a fost de viitor. Daca am trai intr’o tara civilizata am intelege ca sportul este o metoda de disciplinare in primul rand dincolo de partea in care cei care il practica vor face neaparat si performanta.