Cui ii mai pasa de eroi in tara asta si cati le mai poarta o pioasa amintire? Cati stiu sa mai pretuiasca ce au primit in urma jerfei de sange a zeci de mii de oameni care s’au sacrificat pentru ca tara asta sa existe astazi? Cati isi mai aduc aminte macar cine sunt si cati din eroii nostri au fost pomeniti in an centenar?
Intrebarile astea dor mai ales ca in valtoarea mizeriilor ce le traim azi, uitam tot ce este important, cum ar fi comemorarea Bataliei de la Oarba de Mures:
Pe 17 septembrie 1944, acum 70 de ani, începea bătălia de la Oarba de Mureş, care a durat 20 de zile, până pe 6 octombrie 1944. Ostasii românii au plătit foarte scump, cu vieţile a 11.000 , forţarea Mureşului şi cucerirea punctelor fortificate de hitlerişti pe dealul Sângeorgiu. Cărţile româneşti de istorie militară de dinainte de 1989 evită să spună a cui este responsabilitatea unor aşa mari pierderi de vieţi omeneşti din rândul armatei române…Astazi se stie insa…
Ordinul de a ataca frontal şi fără sprijin de artilerie Dealul Sângeorgiu din zona Iernut a fost dat de comandantul rus, generalul Trofimenco, căruia i se subordona Armata a 4 – a română. În luptele pentru cucerirea poziţiilor germane de pe deal, puternic organizate genistic şi apărate de către Divizia 8 Cavalerie SS germană, au căzut peste 11.000 de ostaşi români din Diviziile 9 şi 11 Infanterie române din Corpul 6 Armată pe un front cu o lărgime de numai 400 metri. Atacul a avut loc între 22-25 septembrie 1944. Soluţia de a ataca frontal, impusă de comandantul rus, a avut loc, fie pentru că el nu avea încredere în români după patru ani de luptă contra lor, fie pentru că urmărea, din motive personale, să se răzbune pe Armata Română. Este, acest masacru, şi o consecinţă a actului de la 23 august 1944.
Astazi acesti eroi isi dorm somnul de veci intr-un cimitir rareori vizitat.
Glorie eterna ostasilor nostri si Dumnezeu sa ii odihneasca in pace!
D-le Radu, asteptam articole de genul acesta, care sa reaminteasca si celor mai tineri in an de Centenar, crampeie din istoria „uitata” intentionat.
Toata Stima!
Sa gate cu criza de 40 de ani, ca revine el, incet, incet!
Ce criza, eu sunt vesnic tanar…highlander ma cheama!PS bagam , nu e bai, ca avem ce comemora
Tot verde, tot verde zici? Doamne ajuta, da vezi ca dupa 40 de ani e de la mucegai!
Acel deal se vede foarte bine de pe soseaua principala care face legatura intre Targu-Mures si Cluj.
De fiecare data cand trec pe acolo cu masina impreuna cu tata, imi arata acel deal si imi aminteste ce s-a intamplat acolo (tata fiind un om foarte pasionat de istorie).
Intr-adevar lipsa unui suport de artilerie sau chiar de ce nu din partea aviatiei militare a fost o decizie foarte condamnabila, dupa cum ai punctat si tu.
Sper ca nu se va repeta vreodata istoria romana in acest fel.
Foarte fain ca mai sunt oameni care isi aduc aminte de asta si au grija sa le spuna si copiilor lor povestile astea pentru ca asa poate ca nu uitam toti sacrificiul inaintasilor nostrii! Tot respectul pentru tatal tau!