Luni, a doua zi de pasti, momârlanilor din „Lunca Jiului” Petroşani ţin nedeia. După datina strămoşească, serbarea câmpenească a avut loc în curtea uneia din cele mai vechi bisericuţe de lemn din judeţul Hunedoara, Biserica Sinoni. Manifestarea a început dis de dimineaţă, când în curtea bisericuţei s-au strâns grupuri de prieteni şi rude ale gospodarilor care au pregătit masa, dar şi bucatele specifice pentru petrecere – curechi cu carne de berbecuţ şi păsat cu brânză.
Credincioşii localnici aduc şi jertfesc animale de bună voie, făcând praznic, la care invită apoi pe toţi doritorii. Oamenii sunt serviţi cu bucate tradiţionale, cu ciorbă sau tocăniţă de batal, varză călită şi, mai ales păsatul cu brânză, cu lumânare, colac şi un pahar de vin.
Bucatele sunt preparate după reţeta lăsată cu limbă de moarte de strămoşi. Cei care nu au avut loc la imensul ceaun, în care s-au pregătit păsatul (mălai fiert şi amestecat cu brânză de oaie) şi tocana de berbec cu curechi (varză acră), au putut să se roage în bisericuţa veche, mai ales că în lăcaşul respectiv se oficiază slujbe doar de trei ori pe an. „Bucatele pentru meseni sunt pregătite de bărbaţi, numai ei au voie să stea lângă foc. Femeile merg la biserică şi se roagă în această zi. Aşa spune obiceiul şi aşa trebuie să facem şi noi, chiar dacă s-a mai pierdut din el câte ceva”, declară Ion Strâmb, unul dintre organizatorii nedeii din Lunca Jiului.
Vopsitul oualor in acesta zona se face prin metoda traditionala, folosind coji de ceapa rosie, iar ptr luciu se ung cand sunt calde cu slanina.
Puscatul cu teava de carbid (tun cu carbid) este un alt obicei local, si consta in fabricarea artizanala unei tevi metalice, infundate la un capat, in care se baga prin partea frontala carbid, se toarna apa, apoi se asteapta pret de cateva secunde pana la acumularea gazului rezultat in urma reactiei dintre carbit si apa (acetilena)si prin intermediul unei gauri aflate aproape de partea infundata a tevii metalice se initiza explozia cu ajutorul unui surse de foc. Zgomotul rezultat este unul asurzitor, si se repeta toata noaptea de pasti pana dimineata cand bat clopotele care anunta incheierea slujbei de inviere.
O alta sarbatoare tinuta cu sfintenie in zona, este udatul fetelor si femeilor in a doua zi de pasti, cand tinerii baieti sau barbatii pleaca din casa in casa si uda cu parfum fetele sau femeile din aceea casa.
La opt zile după Înviere, oamenii au o altă sărbătoare foarte importantă în calendarul popular: Paştele Blajinilor
Imediat după Săptămâna Luminată (prima săptămână după Paşti) creştinii ortodocşi sărbătoresc Paştele Blajinilor. În credinţa populară, această sărbătoare este dedicată spiritelor moşilor şi strămoşilor trecuţi la cele veşnice. Prima luni din a doua săptămană după Paşti se mai numeşte Lunea Morţilor, Paştele Morţilor, Paştile Mici, Paştele Rohmanilor sau Paştele Blajinilor.
sursa: valeajiului
Frumos si interesant !
Multumesc Danette!
Nu am facut decat sa documentez si sa scriu despre obiceiuri pe care le avem aici din mosi stramosi, care inca se tin si care sper sa se pastreze pentru totdeauana, pentru ca fac parte din indentitatea noastra!
Paste linistit si lumina in suflet sa ai!
Iti multumesc din suflet pentru acest post pe care l-ai scris cu tot sufletul tau pentru noi cei care suntem departe si nu numai. Imi este atat de dor de casa uneori, incat de fiecare data cand citesc ceva despre oraselul meu drag, imi dau lacrimile. Il voi considera ca si cadoul tau de pasti pentru mine si cand te intorci acolo sa ciocnesti un ousor din acela vopsit cu coji de ceapa si pentru noi.
Te pupam si imbratisam dragul nostru.
Ramona & Mike.
Foarte frumos si interesant articolul. Am fost in aceea zona acum cativa ani si mi-a ramas in minte acel defileu de la intrare. Super.
Interesant
Din cate am auzit eu, nici nedeile nu mai sunt ce au fost odata.
Din pacate nimic nu mai este din ce a fost … incetul cu incetul se pierd traditiile care ne indentificau ca neam si imprumutam altele de pe la alte neamuri. Sa zicem ca ar fi o evolutie normala … dar e pacat ca se pierd si nici macar documnetate cum trebuie nu sunt.
Se pare ca momarlanii pastreaza identitatea dacica a poporului nostru si astfel valoarea acestor nedei este inestimabila. Felicitari pentru acest articol si un Paste fericit intr-o zona incarcata de istorie.
Inca se mai pastreaza cat de cat … din pacate nu stim pentru cata vreme pentru ca de la un an la altul parca se pierd din ce in ce mai multe lucruri si tot mai accelerat din pacate.
Multumesc pentru toate urarile de bine!
Luci Florescu / evenuta: dacă intri pe blogurile ortodocşilor feroci, ăia care mănâncă atei pe pâine şi se scobesc în dinţi cu cipuri biometrice, afli că tot ce ţine de caracterul festiv al Sfintelor Paşti (masa cu miel, ouăle roşii, iepuraşul, budinca şi cozonacul cu stafide etc) sunt nişte diabolice invenţii păgâne ale homosexualilor de occidentali, ca să-l contamineze pe ortodoxul cel ascet şi să îl ducă în Iad. Aceste blasfemii, aceste huiduieli la adresa credinței românilor sunt odioșenii pe care noi înşine ni le facem, Îl batjocoresc pe Hristos, luptă împotriva lui Hristos și împotriva mântuirii noastre, iar părintele lor este chiar dracu.
Nutilus – multe din obiceiurile asa zis crestine isi au originile in obiceiuri pagane, poate ca cel mai bun exemplu in acest sens este Craciunul … dar … asta nu inseamna acum ca trebuie sa reinstituim acum arderile pe rug si pana la urma urmei multe din traditiile astea tin de indentitatea unui popor.
Parerea mea.