Oltcit – nostalgii auto socialiste

Cine isi mai aminteste astazi de micuta dar incapatoarea masina socialista fabricata la Craiova? Eu am vazut pentru prima oara un Oltcit in tabla si roti la un TIB si inca de atunci tin minte ca desi copil fiind am fost foarte impresionat, era alta treaba fata de Dacia 1300 pe care o conduceam in bratele bunicului meu de cand m’am nascut.

Rar mai vezi in zilele noastre cate una pe strada si cu nostalgie imi aduc aminte ca am fost si eu pentru vreun an si jumatate proprietarul unui Oltcit Club, echipat cu un motor de 1129 cm cubi/8 valve SOHC/57,4 cai putere si o cutie în 4 trepte undeva in jurul anilor 2000, pe care il poreclisem Ferrari, nici macar nu imi mai aduc aminte de ce, pentru ca nici macar culoarea nu era rosie ci acel clasic alb cum erau marea majoritate …

 

….iar de aici incolo este deja istorie, deci sa purcedem …

Istoric Oltcit:

Pentru a oferi o oarecare alternativa la celebra Dacia 1300 fabricata de cativa ani buni la Pitesti sub patent Renault, ambitiosul nostru unic partid decide ca prin 1977 sa demareze constructia unei fabrici auto moderne la Craiova pe poarta careia iasa dupa doar 4 ani un mic dar incapator atomobil conceput in parteneriat cu Citroen care primeste numele de OltCit … in traducere libera un soi de Citroen Oltenesc.

Desi pentru multi masina nu pare astazi nici foarte aratoasa si nici foarte moderna, pentru acea vreme era una foarte moderna atat din punct de vedere al dotarilor cat si al motorizarii care era un modern, economic si usor de intretinut BOXER (Porsche style ) de 1,2 litri racit doar cu aer, ce dezvolta o putere de aproximativ 57 cai putere pusi in valoare de o cutie de viteze fiabila si destul de bine etajata, cu 4 rapoarte. Probabil alegerea unei cutii cu doar 4 rapoarte s’a facut din ratiuni economice (mai ieftina decat una cu 5 rapoarte) dar era oarecum suficienta. Interesant la motorul asta era carburatia ce era asigurata de un avansat carburator dublu-corp 28 CIC fabricat sub o licenta Solex ce era un soi de Nemesis al tuturor mecanicilor de pe la noi pentru ca reglajele foarte fine nu se puteau face dupa ureche ca la Dacia, asadar daca te manca in cur sa te apuci de alte reglaje decat alea de fabrica pe langa faptul ca te alegeai cu consumul unui tanc, iti uda mereu bujiile, pleca greu, tragea ca dracu … si multe alte dureri de cap la care multi le’au gasit rezolvare dupa ce si’au montat carburatoare clasice de Dacia, o tampenie fara sens pentru ca din acel moment motorul ala isi pierdea toata vigoarea de care uneori erau surprins daca avea carburatia originala. Ca si dotari era net superior modelului Dacia de la Colibasi, scaunele fiind mult mai confortabile, avea un bord electronic complex, un ingenios sistem de suspensie pentru spate independenta cu brate longitudinale ce asigura un confort ridicat, modelele de top fiind dotate cu un motor de 1,3 litri@61CP, centuri automate, ceas digital, temporizator stergator cu 3 pozitii, sistem electronic de aprindere si chiar o cutie cu 5+1 trepte care asigura o reducere substantiala a consumului de carburant.

Ulterior, ambitiile lui Ceausescu ca totul sa fie produs in tara a dus la o scadere importanta a calitatii atat constructive cat si de asamblare a acestor masini, multe din piesele folosite, cum ar fi de exemplu tamburi sau discuri de frana incepand sa fie imprumutate de la modelele Dacia.

Variante fabricate:

Pe langa modelul 11 Club cu toate sufixele lui (R,RL,RM,RT) care era si cel mai raspandit, Oltcit s’a mai fabricat in numar ceva mai redus in inca doua variante mai putin intalnite pe la noi. Cel mai performant dintre ele care era destinat mai mult exportului era Oltcit Club 12 TRS (AXEL Entreprise/12 TRS Entreprise, nume dat probabil dupa „StarTrek” si a lor insigna ce era aproape indentica cu sigla Oltcit ) care beneficia cam de toate dotarile de top enumerate mai sus.

Cel mai special dintre ele se numea chiar asa, Oltcit Special care avea o motorizare Visa si LNA, de doar 652 cm³ in doi cilindrii/4 valve SOHC@34CP, al carui consum la o viteza de croaziera de 90Km/h era in jurul a doar ~5l de benzina.

Dupa revolutie s’a mai fabricat si modelul Club 12 CS sub forma unei mic pick’up cu doua locuri ce avea un motorul si cutia de pe vechile TRS.

De ce nu mai exista astazi?

In 1991 grupul PSA din care face parte si Citroen se retrage de la Craiova, actiunile fiind preluate in totalitate de catre statul roman, Oltcit devenind S.C. AUTOMOBILE CRAIOVA S.A unde mai produc vreme de 3 ani aceleasi automobile doar ca sub numele de Oltena, pana in 1994 cand S.C. AUTOMOBILE CRAIOVA S.A intra intr’un parteneriat de succes alaturi de DAEWOO HEAVY INDUSTRIES L.T.D. COREEA in urma caruia dupa retehnologizare fabrici se vor produce de’a lungul a cativa ani buni automobile Daewoo care erau net superioare din toate punctele de vedere la tot ce se produsese pe la noi pana in acel moment.

Asadar disparitia modelului Oltcit bazat pe o platforma Citroen a fost una cat se poate de fireasca, aceasta nemaiputand fii continuata odata cu retragerea celor de la PSA care s’au decis sa nu mai continue investitia de la Craiova pentru eventuale modele Citroen mai noi. Spre deosebire de ARO care a fost ingropat cu buna stiinta, privatizarea de la Craiova a fost una de succes, dupa retragerea si celor de la Daewoo fabrica fiind din nou preluata si retehnologizata de catre cei de la FORD.

Revenind la masina in sine, parerea mea sincera bazata pe a unui fost posesor este ca acest automobil din pacate nu a fost apreciat niciodata asa cum trebuie de catre romani! Faptul ca avea doar doua usi (exista si un banc cu olteni pe tema asta: De ce nu are Oltcit’ul 4 usi? Pentru ca toti oltenii vor sa stea in fata! ) lipsa celor din spate fiind suplinita insa de haionul foarte practic si mai ales faptul ca nu il putea repara usor nepriceputul Gigel din spatele blocului, nu le’au facut sa fie cel putin la fel de populare ca si Dacia noastra cea de toate zilele desi era la ani lumina din multe puncte de vedere. Romanii cred ca nu erau pregatiti in acele vremuri destul de grii pentru schimbari atat de radicale, multi dintre ei avand in posesie de increderea Dacia primita la nunta sau mostenire de la tataie, pe care o reparau oricand pe marginea drumului cu un patent si o sarma. Oltcit’ul era altceva, o masina mai avansata si automat pretentioasa la consumabile si reparat, lucru de care se cam fereau romanii la cate belele aveau in rest pe cap.

Voi ati avut sau macar ati mers vreodata cu un Oltcit? Ce parere aveti despre acest Citroen oltenesc? Era mai bun sau nu ca o Dacia? Oare daca ar fi avut 5 usi era mai popular?