Postul asta este inspirat de Jules care era necajit ca si’a uitat schiurile la munte si cand s’a intors dupa ele nu le’a mai gasit. Intr’un final povestea are final fericit, cititi restul aici.
Ei bine … in sprijinul povesti lui vin si eu cu una de acum vreun an despre care nu imi amintesc sa fi scris … dar merita amintita pentru a scrie si lucruri bune despre Romania si omenia de pe la noi.
Vara trecuta am inchiriat o bicicleta de la un centru de biciclete din Herastrau. Pentru ca nu aveam unde naiba sa imi pun telefonul (din pantalonii scurti ar fi cazut) l’am pus in cosul din fata cu care sunt dotate aceste biciclete. Dupa ce mi’am facut damblaua, am dus bicicicleta inapoi la centru si am plecat linistit inspre statia de metrou de la Aviatorilor unde odata ajuns mi’am dat seama ca nu am telefonul la mine. Partea proasta era ca pe SIM’ul ala aveam toate numerele de telefon importante, unele greu de recuperat … o cam luasem cu capul de draci … asa ca am facut cale intoarsa desi sincer sa fiu nu aveam nici cea mai mica speranta ca voi gasi acel telefon pe care eram dispus sa il las celui care l’a gasit, doar cartela sa mi’o dea inapoi. Odata ajuns m’am dus tinta unde lasasem bicicleta care bineinteles ca nu mai era fiind inchiriata altui musteriu … fara tragere de inima am zis sa il intreb totusi pe baiatul de la chioscul unde se inchiriau bicicletele unde spre surpriza mea dupa cateva intrebari legate de marca si cum arata telefonul l’a scos de sub tejghea si mi l’a dat, marturisind ca daca nu venea in ziua aia nimeni dupa el urma sa sune la un numar din agenda ca sa dea cumva de mine. L’am crezut … ca altfel si cand l’am intrebat de el putea ridica din umeri … dar baiatul a fost cinstit si mi’a dat telefonul inapoi. Nu era chiar un harb dar nici mare valoare … altul in locul lui probabil ca se bucura de el … asta saracu a ales sa fie onest si ii multumesc si in ziua de astazi desi habar nu am cine este.
Un caz similar am mai scris eu candva pe aici … deci da si pe la noi exista inca omenie nu doar pe la altii cum le place unora sa scrie ori de cate ori au ocazia pe modelul …
Pe dincoloooo …
Dar despre tara si oamenii din tara asta stiu sa scrie sau sa povesteasca doar cacaturi de parca aici s’a nascut necinstea iar cinstea doar prin alte parti.
Voi ati avut parte de asemenea intamplari?
Ce sa zic, ai avut noroc! Eu nu pot sa ma laud cu asa ceva, din contra, ce s-a dus… dus a fost. Una patita iarna trecuta, am crezut ca am halucinatii. Era zapada mare aici pe la mine si un ger… fusesem plecat vreo 2 zile si cand am ajuns acasa pe la 7 seara curtea era plina de zapada, nu puteam deschide poarta sa bag masina in curte, nu aveam acces pe niciunde asa ca m-am apucat de treaba, pe la 12 noaptea eram gata mai ramasese un pic sa car niste zapada pe la poarta, era liniste toata lumea dormea, era 12 noaptea si un ger crancen. Am lasat roaba si o lopata de zapada la poarta si am intrat sa ma incalzesc cu niste vin fiert, a durat maxim 10 minute, poate si mai putin… cand m-am intors adio scule, stau la strada principala, lumina ca ziua, pe strada si in curte, liniste cristal… duse au fost. Am zis si eu ca poate a trecut vreun vecin si le-a luat sa le ¨pastreze¨ si le-a aduce a doua zi. Nici acum nu pot sa-mi dau seama cum au disparut, roaba scartaia, era din aia grea, lopata ca lopata, dar era 12 noaptea, liniste si vizibilitate…..
Mie mi-au furat bunatate de fes de 10 lei in mijlocul supermarketului, il lasasem in carucior si dus a fost….
Acum 2 ani am gasit pe jos un card bancar, Visa Gold. L-am predate la politie cu nume, prenume si telefon. La cateva zile m-a sunat omul sa imi multumesca ca imi da recompense bla bla. I-am zis sa stea linistit ca se intoarce. Si s-a intors. Merg deunazi la banca, achit tot, dar uit portofelul. M-am dus a doua zi cu inima indoita, dar oamenii m-au recunoscut so mi-au restituit portofelul intact, cu bani cu tot. Binefaci, bine gasesti…