Pegasus și Palantir: bun venit în „Minunata lume Nouă”! A lui Orwell

Pegasus și Palantir. Două răspunsuri diferite la două probleme ale statului modern. Sau ce vă vând cei de vă vor binele cu forța.

Există tehnologii care schimbă lumea fără ca oamenii să le cunoască numele. Și există tehnologii care devin atât de cunoscute, încât ajung să fie confundate între ele. Pegasus: program de spionaj cibernetic- spywere) și Palantir Technologies: platformă de analiză de date ce lucrează cu guverne, agenții de spionaj, armata, fac parte din această a doua categorie. De fiecare dată când apare o dezbatere despre supraveghere, securitate sau inteligență artificială, cele două nume sunt invocate aproape instinctiv, ca și cum ar desemna același lucru. În realitate, ele reprezintă două răspunsuri diferite la două probleme diferite ale statului modern. Ne zic ei.

Prima problemă este accesul la informație

A doua este înțelegerea informației. Multă vreme, statele au crezut că puterea aparține celui care deține cele mai multe informații. Timp de secole, serviciile de informații au fost construite în jurul acestei idei. Să afli înaintea celorlalți însemna să ai un avantaj. În multe privințe, această logică rămâne valabilă și astăzi. Numai că lumea s-a schimbat. Astăzi, informația nu mai este rară. Este pretutindeni. Se produce într-un ritm pe care niciun om nu îl mai poate urmări singur. Din acest motiv, problema nu mai este doar cum obții informația. Este cum reușești să înțelegi ce este important și ce reprezintă doar zgomot de fond.

Aici drumurile Pegasus și Palantir se despart

Pegasus aparține unei lumi în care valoarea era dată de acces. Cu cât puteai ajunge mai aproape de informația ascunsă, cu atât avantajul era mai mare. Palantir aparține unei lumi diferite. El pornește de la premisa că informația există deja, însă este răspândită în mii de baze de date, rapoarte, imagini, documente și sisteme care nu comunică între ele. Miza nu mai este descoperirea unei informații. Miza devine construirea unei imagini coerente din milioane de fragmente aparent fără legătură.

Această diferență spune mai multe despre prezent decât despre cele două companii

Ea arată că natura puterii începe să se schimbe. În trecut, puterea era asociată cu teritoriul, cu resursele naturale, cu populația sau cu forța militară. Astăzi, toate acestea rămân importante, dar nu mai sunt suficiente. Un stat poate avea resurse, poate avea o armată puternică și poate dispune de cantități uriașe de informații. Dacă nu reușește să le transforme într-o decizie coerentă, avantajul său strategic se reduce considerabil. Din această perspectivă, comparația dintre Pegasus și Palantir devine mult mai interesantă decât o simplă discuție despre două produse informatice.

Discuția despre felul în care se transformă intelligence-ul

Transformare ce îngrădește drepturile și libertățile noastre, ale tuturor. Minciuna livrată e „securitatea”.
Modelul clasic al serviciilor de informații era construit în jurul colectării. Cele mai importante operațiuni urmăreau obținerea unor informații pe care adversarul încerca să le ascundă. Succesul era măsurat prin ceea ce reușeai să afli.

Modelul care începe să se contureze astăzi mută accentul în altă parte

Informațiile sunt atât de numeroase, încât simpla lor existență nu mai reprezintă un avantaj. Avantajul apare în momentul în care cineva reușește să înțeleagă mai repede decât ceilalți ce legătură există între ele. Aceasta este, probabil, cea mai importantă schimbare prin care trece intelligence-ul în secolul XXI. Și umanitatea în sine. Nu mai câștigă neapărat cel care vede primul. Poate câștiga cel care înțelege primul. Și tocmai aici comparația dintre Pegasus și Palantir încetează să mai fie o comparație între două instrumente. Ea devine o comparație între două epoci. Ce vi se spunea? Că lumea nu va mai fi niciodată la fel după operațiunea covid. Nu mai e!

Trăim în „Minunata lume nouă”. A lui Orwell

Dacă acceptăm că informația a devenit una dintre principalele resurse strategice ale unui stat, atunci întrebarea nu mai este cine o deține. Este cine reușește să o transforme primul într-o decizie. Aici începe diferența dintre intelligence-ul clasic și intelligence-ul secolului XXI. Timp de decenii, serviciile de informații au investit enorm în dezvoltarea capacității de colectare. Sateliți, interceptări, agenți, supraveghere electronică, surse umane, imagini aeriene, comunicații. Toate urmăreau același obiectiv: reducerea necunoscutului. Cu cât statul știa mai multe despre adversar, cu atât își putea construi mai bine strategia. Până când „inamicul” statului, oricare ar fi el, a devenit propriul cetățean.

Numai că dezvoltarea tehnologică a produs o schimbare neașteptată

Astăzi, statele nu mai sunt confruntate doar cu lipsa informației. Sunt confruntate cu excesul ei. În fiecare secundă sunt generate cantități uriașe de date: comunicații, imagini satelitare, tranzacții financiare, fluxuri logistice, informații medicale, trafic comercial, activitate online și mii de alte surse. Niciun analist, oricât de bine pregătit ar fi, nu mai poate parcurge singur acest volum. Problema nu mai este accesul. Problema este selecția. Aici se produce ruptura dintre cele două modele. Pegasus aparține logicii în care valoarea este dată de obținerea unei informații relevante. Și se pare că nu mai conteazăcum e colectată informația. Palantir aparține logicii în care valoarea este dată de organizarea și corelarea unui volum imens de informații deja existente. Adică tot despre toate și toți.

Este ca diferența dintre un microscop și o hartă

Microscopul îți permite să vezi un detaliu pe care altfel nu l-ai observa. Harta nu îți arată detaliul, dar îți arată locul pe care acel detaliu îl ocupă în întregul peisaj. Un stat are nevoie de ambele? Ei zic că da, dar pe ascuns. În spatele ușilor închise. Dar fiecare răspunde unei întrebări diferite. Această transformare schimbă inevitabil și raportul dintre intelligence și factorul politic. În trecut, decidentul cerea informații. Astăzi, el primește uneori mai multe informații decât poate procesa și decât ar avea nevoie în mod firesc. Riscul nu mai este doar să nu știi. Riscul este să nu mai poți distinge esențialul de secundar.

Din acest motiv, procesul decizional începe să se schimbe

Nu mai este suficient să existe date. Trebuie să existe capacitatea de a le pune în ordine, de a identifica relațiile dintre ele și de a înțelege consecințele pe care le pot produce împreună.
Aceasta este una dintre cele mai importante mutații geopolitice ale ultimelor decenii. Competiția dintre state nu se mai desfășoară exclusiv în jurul resurselor naturale, al armatelor sau al economiilor. Se desfășoară și în jurul vitezei cu care informația este transformată în cunoaștere. Iar cunoașterea este cea care produce decizia.

De aici apare și o altă diferență între Pegasus și Palantir

Pegasus este, prin natura lui, un instrument operațional: spionaj de cel mai înalt nivel. Valoarea lui se măsoară prin informația pe care o poate aduce într-o situație concretă. Palantir are o miză diferită. El încearcă să reducă timpul dintre apariția informației și momentul în care aceasta poate fi folosită pentru luarea unei decizii. Și să-ți vândă minciuna cu „securitatea națională”. Cu cât acest interval este mai scurt, cu atât statul reacționează mai repede. Iar într-o lume în care crizele se desfășoară în ore, nu în luni, timpul devine el însuși o resursă strategică. Poate că aici se află adevărata cheie a comparației. Nu în tehnologie. Nu în software. Nu în algoritmi. În felul în care cele două instrumente răspund unor vulnerabilități diferite ale statului modern, puse în mâna unora ce decid binele sau răul.

Pegasus încearcă să reducă lipsa informației. Palantir încearcă să reducă haosul informațional. Zic ei!

Această diferență spune mai mult despre lumea în care trăim decât despre cele două companii. Ea arată că puterea nu mai înseamnă doar să afli ceva înaintea celorlalți. Începe să însemne să înțelegi mai repede decât ceilalți ceea ce ai aflat. Dacă acceptăm că informația a devenit una dintre principalele resurse strategice ale unui stat, comparația dintre Pegasus și Palantir capătă un sens diferit. Nu mai discutăm despre două produse informatice. Discutăm despre două funcții esențiale ale intelligence-ului modern. Prima încearcă să reducă necunoscutul. A doua încearcă să dea sens informației deja existente. Împreună descriu felul în care s-a modificat procesul decizional în ultimele decenii.

Timp de foarte multă vreme, succesul serviciilor de informații era evaluat prin capacitatea lor de a obține informații inaccesibile altora

Accentul era pus pe colectare. Cine afla primul avea un avantaj. Cine pătrundea acolo unde ceilalți nu puteau ajunge își crea un avantaj strategic. În acea logică, informația era rară, iar dificultatea consta în obținerea ei. Astăzi, provocarea este diferită. Statele nu mai trăiesc într-o lume săracă în informații. Trăiesc într-o lume sufocată de informații. Cantitatea este atât de mare, încât nici cele mai performante instituții nu o mai pot analiza exclusiv prin metodele clasice.

Aici începe diferența dintre cele două sisteme analitice

Pegasus răspunde unei nevoi operative. El este asociat cu obținerea unei informații care poate lipsi dintr-o investigație sau dintr-o operațiune. Valoarea lui este punctuală. Ea se măsoară prin capacitatea de a aduce o informație relevantă într-un moment precis. Palantir răspunde unei alte nevoi. El pornește de la ideea că informațiile există deja, dar sunt împrăștiate în sisteme diferite și, privite separat, spun foarte puțin. Valoarea nu mai este dată de fiecare informație în parte. E dată de legătura dintre ele. Ceea ce contează nu este un singur document, o singură conversație sau o singură imagine. Conteaza imaginea de ansamblu care rezultă atunci când toate sunt analizate împreună.

Această diferență schimbă și rolul analistului

În modelul clasic, analistul căuta informația relevantă. În modelul actual, analistul încearcă să identifice modelul ascuns în spatele unui volum uriaș de informații. Nu mai este suficient să știe. Trebuie să înțeleagă. Iar înțelegerea presupune context. Din acest motiv, comparația dintre Pegasus și Palantir nu este una între două tehnologii concurente. Este comparația dintre două etape ale aceluiași proces. Prima produce informația. A doua încearcă să o transforme în cunoaștere.

Această schimbare are consecințe directe asupra modului în care statele iau decizii

În trecut, timpul necesar colectării informațiilor reprezenta cea mai mare provocare. Astăzi, provocarea este timpul necesar înțelegerii lor. O informație descoperită prea târziu poate deveni inutilă. La fel de inutilă poate deveni și o informație descoperită la timp, dacă nu este interpretată corect sau dacă nu este pusă în legătură cu alte informații relevante. De aceea, competiția dintre state începe să se mute într-o altă zonă. Nu mai este suficient să deții informații. Trebuie să le poți integra. Trebuie să le poți compara. Trebuie să identifici relațiile dintre ele înainte ca adversarul să o facă.

În acest punct, diferența dintre cele două instrumente încetează să mai fie una tehnologică

Ea devine una strategică. Pegasus poate influența succesul unei operațiuni. Palantir poate influența calitatea unei decizii. Primul privește o țintă. Al doilea privește întregul sistem. Iar un stat nu poate funcționa doar cu informații izolate. Are nevoie de o imagine coerentă asupra realității. Poate că aceasta este cea mai importantă transformare prin care trece intelligence-ul în prezent.
Valoarea nu mai aparține exclusiv celui care obține informația. Începe să aparțină celui care reușește să o înțeleagă primul.