Pentru România nu dronele „rusești” sunt cele mai periculoase, ci alea din fruntea statului.

M-am plictisit până dincolo de greață să scriu articole și analize de politică internă, realizând că valoarea lor nu o depășește pe cea a hârtiei igienice folosite. Am lăsat să facă lucrul ăsta invitații, care o fac mai bine ca mine avand o doză de umor de care eu nu mai sunt în stare, probabil că m-am sictirit prea mult. Cu toate astea, zilele astea se pare că Romania se afla sub „asediul dronelor”, un nou circ ieftin de paradă cretinoidă prin care Mucea și statul de drept încearcă să-și arate mușchii, deși n-au făcut decât să arate tuturor încă o dată că dincolo de budigăii lui Miruță pe plajele turcești nu se află nimic.

Dincolo de zgomtul de fond, e doar un gol răsunător

Susținut de trompetele și tobele presei miuluite, care au găsit încă un motiv în plus să dea vina pe „suveraniști” și Putin, pe ruși și iobagii care îndrăznesc să meargă prin vacanțe și în felul ăsta să creeze criza prețurilor la combustibili. Băieți, nu dronele „rusești” sunt adevărata problemă a României, ci alea din fruntea statului. Pornind de la președintele Dan Văzduhistul și până la Bolojan cel veșnic, pe care n-au reușit ăștia să-l scoată din Palatul Victoria nici după vreo 74 de zile de interimat câte a adunat până azi – o deplină chisare în freză a Constituției.

E haos peste tot și ne așteaptă o iarnă grea, dar dincolo de umbreluțele de pe plajă îngrijorarea nu pare a fi foarte mare

Pentru că nu știu prin ce miracol, de la poporul prăpăstios care erau românii, de când sunt pro-ieuropeni s-au schimbat în optimiștii planetei. Mai bombăne pe ici, pe colo, dar câtă vreme e benzină de băgat în mașină, de prețuri să-și bată capul americanii și alți săraci, la noi e ghini, ghini di tăt.

Pun punct aici

Și mă întorc la joaca cu Vasilică al meu, lăsându-vă la fel de proști cum vă știu, și nu că aș fi eu mai cu moț, ba dimpotrivă.

P.S. Bun de citit in timpul liber: Ziua și drona. Și o Românie a lui Nicușor care se preface că-și arată mușchii