Inainte de a incepe isteria legata de „Referendumul pentru familie” care se va desfasura pe 7 octombrie; fuste, pantaloni si chiloti curcubeu pusi in cap; spirale, mindfulness si tocat seminte pe subiect, vin si eu pe aici cu opinia mea in privinta asta iar pe final si o oarecare pozitionarea personala fara a simti insa nevoia sa explic prea mult optiunea mea.
Asadar, pe scurt, ieri in Parlamentul Romaniei s’a decis declasarea „Referendum pentru familie” ce presupune modificarea Constitutiei in urma a 3 milioane de semnaturi care au ajuns in Parlament. Desi idiotii din opozitie au sarit ca arsi si au si inventat deja sloganul anti-referendum de genul „Dictatura Dragnea” ce il vor rostogoli in toata perioada asta pana la referendum, incercand in felul asta sa fure din capitalul politic pe care il urmareste si puterea, 3 milioane de semnaturi NU POT FI IGNORATE! Ne place, nu ne place, asa se face in orice stat de drept si mai ales intr’o democratie, acest referendum fiind unul din pasii inspre normalitate din punctul asta de vedere, decizia majoritatii ramanand fundamentala chiar daca minoritatile (de orice fel) clameaza altceva!
Oricate cacaturi cu „valori europene” as auzi si alte balarii prin care „in felul asta ne detasam de occident” , raman ferm pe pozitia conform careia poporul asta are dreptul sa decida singur prin acest resort democratic, ce vrea si ce nu vrea din valorile alea, care fie vorba intre noi, in fapt nu mai exista decat ca niste deziderate, Uniunea Europeana indreptandu’se incet si sigur inspre o forma abjecta de dictatura comunista a cenzurii, dovada stand si o noua „Lege a drepturilor de autor” ce se dezbate azi prin PE, aberatia despre care a scris deja Malin aici, nu ma mai deranjez si eu sa o fac.
Ca opinie personala, avand in vedere cele 3 milioane de semnaturi, ma abtin la a mai dezbate utilitatea sau inutilitatea acestui referendum! Daca 3 milioane de oameni au decis ca problema asta este importanta pentru ei, iar forul suprem al democratiei care este Parlamentul a decis sa le dea dreptul constitutionale sa aleaga, atunci imi voi face doar datoria civica de a sustine acest demers democratic prin vot si voi vota cu DA! Fac lucrul asta pentru ca este dreptul meu si nu pentru azi si pentru mine, ci pentru maine si copilul meu si pentru ca ai ei copii sa aiba la randul lor dreptul la apartenenta unei familii normale! E dreptul meu sa zic de data asta PASS unor valori europene ce nu ma coafeaza si nu cred ca fac asta impotriva cuiva cum ar fi homosexuali si lesbienele! Nu am nimic cu oamenii astia, nu e treaba mea ce fac in dormitorul si intimitatea lor si nu vad nici ce drepturi le sunt incalcate in vreun fel prin optiunea mea, orice alte lucruri legate de legislatie putandu’se rezolva ulterior prin acte normative, inclusiv dreptul la parteneriat civil care nu este in nici un fel neconstitutional daca se va ajunge la modificarea Constitutiei prin redefinirea in clar a termenului de familie.
Oricat ne’ar imbata unii cu apa rece, familia ramane celula de baza a societatii care ne da tuturor apartenenta prin genetica, acesta fiind si rostul ei de baza si de aia zic ca bine ar fi ca unele lucruri sa ramana asa cum sunt la baze si nu sa ne apucam acum sa le reinventam. In concluzie, nu e o masura sexista pe trendul „binecuvantat fie fructul” si nici lipsirea de un drept a unei anumite categorii sociale, ci doar dorinta unor cetateni de a clarifica ceva in Constitutie, care este important din punctul lor de vedere. Restul sunt doar bullsh|ituri.
Cu astea fiind spuse, altceva nu voi mai posta pe viitor pe tema asta, eventualele update’uri sau dezbateri le vom purta aici, pe la comentarii! 
Plm…nu merg. Astept referendumul pe educatie, demiterea presedintelui, test iq pt intrarea in politica,..
Pai no, e optional nu obligatoriu!
In rest … m’as duce si eu la d’alea … da’ nu pupam noi d’astea! 
Sper că întrebarea la referendumul pentru familie să fie asta – sunteți de acord că Iohannis stă capră la străini și trebuie demis, în spiritul valorilor tradiționale ? .. dincolo de asta, mă lasă rece dezbaterea pe tema cine unde și-o trage – aș prefera o lege antidiscriminare – cum draku se face că dacă ești femeie cu craci lungi și tatze mari , ai mai multe șanse la vacanțe exotice decât , să zicem, Dorel, absolvent de școală de șoferi ? Și netul trebuie trebuie să fie fair – dacă ești follower la trei pipite bune, să fii obligat prin lege să dai follow si la anaf-ul local, un popă și un profesor de istorie
.. de impunerea legii se poate ocupa sri, prin divizia cyber , ca să-si poată justifica bugetul ..
Pai din cate se observa, multa lume ar vrea un referendum in ce il priveste pe sas, dar astia se fac ai dracu ca nu aud si nici de gand nu au!
In rest … 
Eu cred ca este un fel de „Tara arde si baba se piaptana!”. Este una dintre cele mai putin importante probleme pe care le avem de rezolvat.
Mai bine s-ar ocupa de invatamant, buget, pesta porcina si alte probleme grele si care dor. 
Respectand ideile altora, eu raman la idea mea: daca 3 milioane de oameni au considerat asta important pentru ei, trebuie sa li’se respecte dreptul! Fara a face referendumul asta in care pana la urma e vorba si de credinta unora, se rezolva ceva din invatamant, buget, pesta porcina si alte belele care ne dor? De invatamant nu se mai ocupa oricum nimeni de cel putin 20 de ani in tara asta. Nu stiu si nici n’am auzit de vreo initiativa cetateneasca de adunare a semnaturilor pentru schimbarea sistemului de invatamant care da an de an generatii de copii prost pregatiti in meserii care nici macar nu mai exista. De buget are cine, ca de aia avem ministru ce apartine unei coalitii votate democratic si din cate vad se descurca. De pesta porcina la fel, dar propaganda securista are grija sa manipuleze si sa distorsioneze total diferit realitatea din teren… da, sunt probleme dureroase si grele, insa eu zic ca e bine sa punem mana sa invatam si ceva din ABC’ul democratiei daca vrem sa schimbam ceva in tara asta.
Cred ca acest referendum este si o legare la cap daca nu te doare. Poate legea era „ambigua”, insa efectiv in societate nu stiu cat impact ar avea. Iar daca in cativa (zeci de) ani, „problema” devine acuta, si poate chiar va fi nevoie de (alte) reglementari – in celalalt sens de data asta, iarasi ne mobilizam sa schimbam schimbarea… Intrebarea mea este daca nu era suficient sa aducem niste legi (codul civil?) pe langa, cu care sa acoperim toate aceste mici neajunsuri.
Iar daca vorbim si de componenta religioasa (care sunt convins ca a impulsionat pe multi dintre semnatari), ajungem la niste discutii interminabile
Una peste alta, insa, utila sau inutila, nu se pute problema de boicot, sau de nerecunoastere sau alte subterfugii de genul asta
Nu am atins componenta religioasa a acestui referendum tocmai pentru a evita discutiile lungi si sterile in ce priveste o alta optiune personala a fiecaruia. In rest, asa cum am zis, daca pentru 3 milioane de cetateni e importanta modificarea asta, le respectam dorinta si aia e, iar cu votul lui fiecare are dreptul sa faca ce vrea.
De acord Ice, logica principiului tau este impecabila. Si eu sunt pe aceeasi lungime de unda… Poate ca sunt mai … pesimist (
) la faza asta si ma gandesc la niste scenarii (mai mult sau mai putin probabile) ce pot sa apara si care sa anuleze intr-un fel sau altul acest demers de acum.
Cred ca a fost o alegere inspirtata sa stai departe de religie. Spor la articole! 😉
Sa inteleg Stimabile ca te-ai uitat la Handmaid’s Tale
Cum zicea si Evenuta, “Tara arde si baba se piaptana!”, calea e scrisa indiferent ce punem noi in Constitutie, un subiect ca oricare, familia traditionala, mancare traditionala…. traditional asta pe mine a inceput sa ma calce pe nervi, apare peste tot si nu zice nimic!
Bravo pentru articol.
Codul civil se poate modifica extrem de ușor, iar la o adiere din vest sintagma bărbat și femeie se poate schimba fulgerător din nou în „Castoria între soți”
Cum mai spunea cineva pentru viitorul neamului românesc:
„…poporul român s-a unit pentru a spune că vrea în Europa. Ne-au spus ce să vindem, ce să privatizăm, ce legi să adoptăm. Și am făcut-o. Dar nimeni nu poate să legifereze în numele poporului român.Până aici. Destul e destul!
Atunci mi-am dat seama că Referendumul va fi votat și că familia este punctul peste care nu se mai poate trece. Românii nu vor negocia familia. Și de-aici vom începe recucerirea țării. Familie cu familie.”
Dan, multumesc!
Pun si aici un articol sters de aia de la facebook din motive de „antidiversitate”
…
„Să fie clar, orice eventuală acuzație de homofobie frizează ridicolul. Nu știu câți dintre cei care se exprimă pe subiect spovedesc gay. Sau îi primesc în vizită. Acum o lună, mi-a sunat telefonul, o voce bărbătească, baritonală, se asigură că eu sunt eu. Confirm. Și-mi zice ”probabil că nu-ți mai amintești de mine, acum 30 de ani ne-am cunoscut la olimpiada de română, faza pe țară, și am avut niște discuții, ți-am păstrat o amintire frumoasă și aș vrea să ne revedem, sunt prin Transilvania, într-un concediu, ce zici?”/”Vai, dar cu cea mai mare plăcere, treceți pe la noi, o să facem plăcinte cu smântână și cumpăr trei metri cubi de bere lichidă!” Noroc că n-am apucat să întreb nimic de soție. Că a venit. Cu prietenul. Niște oameni de-o blândețe și bun simț deosebite. Am mâncat împreună, am răsfoit cărți vechi, amândoi bibliofili (una din puținele pasiuni din adolescență care au osmozat timpul), am spus bancuri, am vorbit despre politică, imigrație, filosofia peripatetică, rețete de ciuperci și cei mai nordici corali din lume. Din când în când, cei doi schimbau priviri blânde, frumoase, conjugale. ”Ea”, zeița casei mele, nici n-a clipit. Suntem de o eternitate împreună, nu mai e nevoie de cuvinte între noi, nici măcar de priviri, fiecare devenind, între timp, extensia conștiinței celuilalt. Și ne-am îmbrățișat toți patru la sfârșit, și au plecat pe drumul lor. Sunt prietenii mei în continuare. Îi însoțesc cu rugăciune oriunde se vor duce. Îi iubesc creștinește, dar asta nu înseamnă că sunt de acord cu felul în care își trăiesc viața.
Nu pot fi acuzat nici de bigotism, rigiditate habotnică ori reflexe mentale premedievale. Stau eu toată ziua cu nasul în cărți despre bizantinism, dar port sandale de trekking la reverendă. Colecționez antichități, dar inventarul lor îl țin în Excel. Și nu cred că mântuirea e după culoare, deși iubesc curcubeul.
Însă sunt lucruri pe care nu le negociez, ever!
Nu-l negociez pe Hristos. Oricât aș tăia din etichetă, cutumă și formă, nu pot eluda un adevăr de necontestat: că o familie înseamnă un bărbat și o femeie. Cu variantele ei, care țin de cutremurele vieții: mame care-și cresc copiii fără soți/ divorțate/văduve, nepoți rămași în brațele bunicilor. Dar, în nici un caz, o familie nu poate însemna un bărbat + un bărbat. Oricât mi-aș concentra acuitatea științifică, ceea ce are el se potrivește perfect cu ceea ce are ea. Dacă mă înțelegeți unde bat. Pur și simplu asta e definiția intrinsecă a unei relații: procrearea, în beneficiul general al societății. Că nu se întâmplă așa mereu, e o altă discuție. Ontologic, bărbatul e mulajul femeii. Nu al unui alt bărbat. Până și clătitele postmoderniste din Vama Veche mărturisesc același adevăr axiomatic: cu ”dânsa-ntr-însa”, nu cu ”dânsu-ntr-însul”.
Știu. Mi s-a transmis, pe toate canalele, că oficializarea căsătoriei dintre persoanele de același sex nu impietează credința mea. Pe bune? În România, legea prevede că o cununie religioasă trebuie precedată, obligatoriu, de cea civilă. Asta înseamnă, implicit, și reversul. E un principiu de drept. Adică îți vin doi bărbați de mână la biserică și-ți cer să-i căsătorești. Știu că pare fantezie, dar se întâmplă, prin alte colțuri de lume. Ce faci? Refuzi? Și dacă te dă în judecată? Plătești amendă sau mergi la închisoare. Se întâmplă deja în Danemarca. Preotul are dreptul să refuze oficierea cununiei, dar episcopul e obligat (prin lege!!!) să găsească un preot cu o conștiință nițel diferită de cartea pe care a jurat la hirotonire, ceea ce e un abuz grosier asupra conștiinței episcopului.
Se prăbușește cetatea dacă definim familia ca fiind un bărbat și o femeie? Au făcut-o deja jumătate din statele uniunii, și nu s-a prăbușit nimic. Nimeni nu hăituiește pe nimeni, fiecare să-și trăiască sexualitatea cum dorește/cu cine dorește/ și de câte ori îl ține libidoul. Ortodoxia e discretă, nu ridică cearceafuri. Dar, în același timp, suntem oameni ai cetății. Și avem o datoria de creștin să mărturisim adevărul revelat. Nu merge cu tăceri, zâmbete discrete, aere de progresiști mistici. Ori ești creștin și crezi în ce ți-a spus El, ori nu ești. Toate până aici.
Păi nu se laudă Uniunea Europeană cu deviza ”Unitate în diversitate”? Unde e diversitatea dacă toți trebuie să ne aliniem acestui val de decerebrare morală?
Și, apropos de hărțuire, vouă chiar nu vă e rușine?
Adică, dacă votez la referendum DA, sunt automat: pesedist fără creier, primitiv medieval, țăran prost, vinovat că pleacă tinerii din țară, că nu se fac spitale, că nu se astupă găurile din asfalt, că se năruie bugetul național, că avem copii în orfelinate și că unii-și pleznesc nevasta pentru că supa nu a avut 42,5 grade Celsius la servire. Toate relele din lume sunt asimilate ”familiei tradiționale”, ceea ce e o demonizare la fel de urâtă ca excesele habotnicilor care au orgasme subliminale rostind cuvântul ”homalău”.
Bine, sunt țăran primitiv, relict medieval, biped logocentrist, popă prost, sunt ce vreți voi să fiu, dar eu de Hristos nu mă las. Și Hristos, ”creștinilor progresiști”, s-a dus la nuntă. Unde era o mireasă și un mire. Mireasa avea sâni și mirele avea un deficit de vin. Asta spune Revelația, nu altceva. Și să vezi încurcătură dialectică, asta spune și biologia!
O să mă duc la referendum să mă sprijin cu ștampila pe căsuța DA. O să o fac în semn de respect pentru matricea etică în care m-am născut, în care am crescut, și în care o să mor. În semn de respect pentru sutele de bunici pe care i-am îngropat cu cruce la cap, îmbrăcați în portul strămoșesc, și pe care, dacă le-aș spune despre căsătoria dintre doi bărbați sau două femei, i-aș muți de uluire. Bunicii noștri, crescuți în ”sâmțul ăl bun” (”bunul simț), în care unul plus una egal viitor, și unul plus unul egal cel mult o tăcere dureroasă.
Puteți să mă ștergeți de pe lista prietenilor, dacă nu vă convine cum sunt și cum gândesc.
Singurul like care mă interesează e din altă rețea.
O să votăm un milion, șase milioane? Puțin îmi pasă. Singur dacă rămân, singur cu El, sunt mulțumit. Cum zice în psalmul 90? ”Vor cădea de-a latura ta mii, dar de tine nu se vor apropia!”
Lumea se schimbă, treaba ei. Singur dacă rămân, cu ai mei, cu potirul și cu prescura, din legea Lui nimic nu schimb.
Și cât sunt cetățean al cetății, spun ce gândesc și pun ștampila unde vreau eu!
Dixit et punctum.”- Părintele Crin Theodorescu
Ce argumentatie! Superb!
Pai, na, cica nu toti astia cu credinta si biserica sunt prosti!
Părintele Crin Theodorescu printre altele este si responsabil stintific in cadrul unui proiect de mediu, Pestera Tausoare, fiind pasionat de speologie si nu numai,
http://www.pesteratausoare.ro