Scriu doar ganduri … gandurile imi scriu randuri si … le las sa scrie … dincolo ce ce … degetele de om … penita a gandurilor mele de om pot sa o faca …
Las doar cerneala sa curga … cerneala de suflet din calimara ce imi este suflet … si valuri de mare … mare de octombrie ce m’a primit aici cu imbratisarea valurilor ei …
As vrea sa te privesti cum in oglinda si sa imi spui cine esti?! Te’ai mai intrebat vreodata?! Ai mai simtit vreodata ca dincolo de reflexia oarba a oglinzii din fata ta se poate ascunde o alta, pe care ochii tai de om nu o vad?! Unde iti vezi chipul si cum te recunosti ca suflet implinit cand reflexie de suflet cauti si nu doar simpla imagine de om?!
Ce bucurie mai mare poti avea, decat atunci cand iti regasesti propria imagine reflectata in sufletul ce implinire de suflet iti este?! Cum ai putea sa nu te simti mandru, cand vezi ca ceia ce ii dai din sufletul tau … in suflet isi scrie si ce ii dai din cunoasterea ta, pretuieste ca pe niste comori, ce in liniste apoi le aseaza in randuri, in care te regasesti chiar pe tine, ca o reflexie a ceia ce esti si a ceia ce iti doreai sa fie?! Ai asteptat zile la rand … saptamani la rand … luni la rand … ani la rand … ai asteptat in tacere, ai crezut doar ca va veni ziua aceia in care te vei recunoaste pe tine in EA … si EA vei deveni treptat tu … i’ai asteptat evolutia si cresterea … privind doar … cum floarea rara a cunoasterii infloreste din ceia ce samanta era pana mai ieri …
Poate ca niciodata cei simpli ce citesc aceste randuri nu vor intelege ce taine se ascund in spatele lor .. dar nici nu trebuie … pentru ca nu ochii lor trebuie sa intelegea … ce ochii mei vad …
Leganat de valuri imi sunt … implinit de mare imi este …
Muntele azi isi canta implinirea … regasirii in marea lui … ca reflexie a ceia ce este … ceia ce isi dorea sa devina … extreme ale naturii … extreme ale sufletelor …