Ma uit in jurul meu si linistea ce ma inconjoara imi este casa. Nu am fugit inca din acest colt de rai in care sunt esuat, unde cu rabdare am asteptat ziua in care implinirea imi va fi data de ingerasul ce imi este suflet. Tot ingerasul meu mi’a aratat si calea ce o am de urmat, dandu’mi aripile inapoi si recastigarea dreptului meu in rai. Am crezut doar ca dincolo de norii mereu se afla soare si ca desi aparenta pierdere in neant, este defapt drumul spre alta etapa a vietii mele ce incet prinde contur prin insasi daruirea si sacrificiul de sine, primid la fel si poate mult peste. Niciodata nu cred ca exista masura a daruirii, atata vreme cat cel pentru care te daruiesti face la fel si se dedica la fel. Pana la urma exact asta este frumusetea (i)ubirii, care oricum cred ca nu ar fi trebuit sa o aiba oameni, la cum sunt de ciudati si cat de mult o complica, cand este defapt atat de simpla.
(I)ubesc astazi valurile ce imi mangaie privirea, blanda briza marina ce imi mangaie parul, soarele ce m’a vizitat si astazi ca in fiecare zi, mirosul de vanilie ce mi’l aduce fiecare val. Imi ajunge … cat sa ma cred cel mai fericit om din lume … dincolo de ceia ce poate omul din mine si’ar mai putea dori.
Inca o zi in acest paradis … dar nu una oricare, ci una, implinit!
Ramai acolo, esti acolo unde sufletul iti fie sa fi!
Bucura-te dar si zambeste! 
Ramona.