Reflexii în cafea

M-am săturat de oamenii care n-au construit nimic în viața lor, la fel de mult ca de cei care nici acum nu construiesc nimic. Singura lor trăire într-o viață tristă e să se hrănească din viețile altora, iar când aceștia încearcă să construiască ceva, se grăbesc să disprețuiască și să denigreze munca lor, doar pentru că își permit să o facă.

Același lucru se întâmplă și aici

Prin online, unde, de-a lungul anilor, am întâlnit oameni excepționali, dar și destui indivizi lipsiți de discernământ si cel mai elementar bun simt, arogandu’si dreptul la critici, desi nu vedeau de bârna din ochiul lor. Daca pentru prima categorie am tot respectul, pentru cea de-a doua nu mă obosesc nici măcar să le acord o flegmă.

Ce fac useriștii și susținătorii lor astăzi

Intr-o zi de doliu național, nu e doar un ultim gest de dispreț față de răposatul Ion Iliescu, ci un gest de dispreț față de o națiune care nu știe să se respecte pe sine, lipsită de cele mai elementare noțiuni de bun-simț și de educația celor șapte ani de acasă. M-am declarat indiferent față de moartea primului președinte pe care l-am votat, dar nu pot rămâne indiferent față de spectacolul grotesc al acestor pramatii, care, înainte de toate, sunt urmașii și profitorii direcți ai securiștilor, mulți dintre ei fiind puii securiștilor care au jefuit țara asta din 1989 până astăzi.

Nu-i nominalizez eu cu nume și prenume

Cine e curios să caute legăturile de familie ale multora dintre ei și va afla cine sunt.Una peste alta, eu voi continua să construiesc, neabătut, la proiectul pe care îl consider necesar pentru a aduce un aport, cât de mic, schimbării despre care tot vorbim de vreo 36 de ani. Puțini aleg, însă, să facă ceva în acest sens, mulțumindu-se să nu facă nimic și, eventual, să pună o ștampilă o dată la câțiva ani, nu pentru ceva, ci împotriva cuiva.

E vremea să facem lucrurile altfel. Poate că acum e timpul.