Pentru aia neinitiati, Josephine e masina mea. Ii tin pe aici un soi de jurnal de revizii, pe langa ala care il am pe cartea de revizii … ca ma ajuta sa gasesc informatiile cand am nevoie, dar iote ca din cand in cand mai pun pe aici si cate o invatatura. 
Bun, cu introducerea facuta, au mai trecut 15.000km, frantuzoaica mea a ajuns fara probleme la aproape 195.000km, a venit si vremea pentru revizie de consumabile, drept pentru care m’am dus la amicul meu mecanic sa rezolve beleaua. Am schimbat cu vreo 200 lei uleiul si filtrele, i’am facut o verificare cap coada, a ramas sa ma duc sa ii schimb si un semering de pe la termostat unde pare ca pierde ceva antigel. Nu mult, dar trebuie schimbat sa fie ok.
No, pana aici, toate bune si frumoase … mai aveam pe langa cateva zgarieturi de suprafata (multumesc vecinilor din Bucuresti), la aripa stanga spate si vreo 5cm de vopsea sarita si tabla expusa. Initial vorbisem cu un prieten din Bucuresti sa ma ajute cu beleaua (nu moca), din pacate nu a reusit, asa ca ajuns pe la munte si din vorba in vorba, am ajuns si la un vopsitor recomandat … specie tot mai rara pe la noi, ca nici dracu nu mai vrea sa munceasca in tara asta, ci preferea sa se planga, desi in domeniu se fac bani frumosi … mult mai frumosi decat lirele din Anglia, sau eurorii de prin alte tari „soare-rasare”. In fine, m’am dus la meserias, i’am expus problema si ca tot eram pe acolo i’am mai arata si cateva zgarieturi pe ici pe colo adunate in timp. Mi’a cerut oarece bani, eu invatat fiind ca lucru moca e slab, iar ala ieftin de cacat, am plusat cu 100% peste pretentiile lui, ca eu sa fiu multimit si el de asemenea.
Azi m’am dus sa iau masina … ca sa constat ca, babaiete, mai bine ii dadeam cat a cerut ca desi am pus 100% peste pretentiile lui, tot la fel a rezolvat beleaua ca si lucru ala ieftin.
No amu, am zis … ca e momentul ala glorios in care trebuie sa ma apuc singur de maruntisuri de astea pe filosofia mea de viata:
„Daca vrei lucru bun, fa’l cu mana ta ca macar sa te injuri pe tine daca iti iasa prost!”
Ce incalca o alta filosofie a mea de viata, care zice ca …
„Ba, un om nu le poate stii pe toate, hai sa le facem fiecare pe alea care le stim si pentru restul sa ii platim pentru ce stiu sa le faca, ca sa mancam toti!”
Asta e. Pana acum nu am vopsit mai mult de cateva pensule pe un gard, dar cred ca as reusi intr’un final sa scot ceva macar similar din ce pot „meseriasii” din ziua de azi, mai ales ca vorbim de cacaturi marunte.
No, in concluzie, ma pregatesc de viitor, in plan fiind sa imi cumpar un compresor cu toate adiacentele de vopsit, ca tot am nevoie la 1-2 ani sa vopsesc gardul, mobila de gradina, portile si alte adiacente, o sa exersez pana cand o sa imi iasa si pe oleaca de tabla, ca doar nu o fi rachet science, si ceva pentru polish ca sa fie bine, sa nu mai fie rau, si macar sa ma injur MOCA pe mine.
Gata.
Bă, bag de seama că esti suparat pe prietenul ala de la Bucuresti…ca nu i-ai dat si lui un link, acolo. Na, o fi fost si omu ocupat cu copii, cu albine, cu nunti si alte botezuri?
Acu, treaba cu vopsitoria nu eavion, o poti invata relativ repede..daca tot esti hotarat sa-ti iei scule, nu te zgarci la pistol..ala face mai mult de jumatate din treaba. In rest, gasesti pe la dezmembrari o aripa fata(are forme si denivelari) si te apuci s-o bopsesti. Mai dai un chit, mai slefuiesti..cand o iesi de parca-ti vime sa o montezi pe masina, aia e…la ce foame de vopsitori e in tara, te poti duce sa te amgajezi…sa vezi atunci £,€ si $$
Da bravo, ca dupa aia sa zici ca te’am bagat in gura lupului!
Nu am eu asa vise marete, dar pentru mine sa nu ma mai f0t@ altii si macar sa ma injur singur, e ok si acum chiar mi s’a pus pata!
Mersi de sfat, s’a notat! 😉 In rest, da … fratie … E FOAME DE VOPSITORI pe bani grei … da plm, romanului ii place tot sluga la altii ca deh, Romania e de cacat, #muiepsd, #ciumarosie si alte cimilituri …