Robinetele de aur ale dictatorului, la parastasul de un an al PSD

26 mai 2019 incepea departe de o dimineata ca oricare alta. Fiind in prima linie a presei nemiluite, nu dormisem foarte mult in ultimele zile, era ziua alegerilor europarlamentare si ale celebrului inutil referendum, pe la sapte dimineata trecusem deja pe la sectia de votare ca un cetatean model si grabeam pasul inspre punctul zero de unde urma sa acopar o zi care se anunta plina de evenimente. Pe la 8 fluxul de stiri venea avalansa de prin toate punctele fierbinti, in online se incinsese deja binisor treaba, munca de selectare a informatiilor ce trebuia sa le coordonez in mica redactie incepand deja sa ma puna in dificultate, trecuse de a patra cafea si jumatate de pachet de tigari.

In aer plutea o tensiune de nedescris, tensiune ce plutise si in toata campania electorala care se transformare de departe intr’o campanie a urii directionate inspre un singur om si un partid, cumva era doar apogeul ultimilor doi ani de framantari sociale fara precedent in ultimi 25 de ani, nivelul de manipulare si propaganda transformandu’se intr’un real experiment social in care ura rupsese barierele patologicului. Am incercat sa ma concentrez pe ce am de facut si orele au inceput sa zboare intr’un ritm tot mai sustinut de munca, pauzele incepand sa se reduca la cateva fumuri trase pe hol dintr’o tigara ce sfarsea stinsa cu mult inainte de vreme.

Pe la 13, conform informatiilor interne venite in fluxul de pe surse si nedestinate publicarii, soarta zilei era deja hotarata si cam toata lumea stia deja lucrul asta, dar de publicat nu puteam publica nimic pana dupa ora 21.00, cand se incheia scrutinul. Cu toate astea si sub asediul propagandei miluite, am continuat sa lucrez cu materialul de scrutin, asistand din exterior la prabusirea celui mai mare partid din Romania sub greutatea propriilor greseli in care perpetuase in ciuda tuturor semnalelor si mai ales a tradarilor din interior, care intr’un final au urmat traditia devorari liderului si sustinatorilor sai, printr’o decapitari ritualice, demne de manevrele securiste alea anilor ’50, urmate de spalarea pe maini si amnezii ale tuturor liderilor iertati ca sa duca mai departe mizerabilul blat politic pana la alegerile prezidentiale din toamna, cand am asistat la lovitura de gratie data acestui partid, care atunci si’a dat si ultima suflare, tradand voturile a milioane de romani simpli care se aflau la cea de a treia palma primita, dupa cea primita de electoratul comservator la Referendumul pentru Familie.

Revenid la zilele noastre si pentru ca suntem la aceasta data importanta in istoria Romaniei contemporane fie si ca o zi rusinoasa de politie politica in sunetul aplauzelor, vuzuzelelor si dopurilor de sampanie, de nicaieri si din senin, aceiasi dirijori ai diversiunilor ce au culminat in urma cu un an pe 26 mai, au resuscitat scandalul Belina, aka Teldrum si numele Dragnea, diavolul suprem, a fost din nou scos in lumina #anticipatelor si s’a declansa operatiunea „Robinetele de aur ale dictatorului”, dupa aceiasi reteta vazuta, dar uitata, in 1989.

Tonul a fost dat de capu’la guWerner, Lucovid Orban, care printr’o subita hotarare de #guWerner, data FIX acum si in plina pandemie de COVID19 ce incetul cu incetul incepe sa isi piarda din suflul manipularilor, trece celebra insula Belina din patrimoniul local inapoi in patrimoniul statului. Pe la ceas de seara si ca o „concidenta”, UM DIGI24, iasa la vanatoarea robinetelor de aur ale dictatorului, cu acesta „ancheta de senzatie„.

Deschizatorul ala de lacate al unei prapadite porti din lemn prezentata cu dramatismul unei adevarate redute, nu este chiar un neica nimeni angajat al Apelor Romane cum este prezentat, ci chiar Inginerul Sef al Apelor Romane Teleorman, Gabriel – Bogdan Popescu, a carei declaratie de avere si interese si nici CV’ul, nu sunt publice pe pagina institutiei in cauza, asa cum prevede legea transparentei functionarilor publici, dar deh, daca nu o fi o scapare, atunci probabil ca asa o fi ordinul pe unitate, iar de aici inainte incepe vanatoarea robinetelor de aur ale dictatorului Dragnea, care insa se incapataneaza sa apara pe undeva, pe motiv ca paznicul nu ar avea cheia de la respectivele imobile construite acolo, ce a doua zi, tot intr’o interventie la aceiasi unitate militarizata de presa, sunt declarate ca si constructii ilegale de liberalul ministru al mediului care infiera cu o manie proletara „ilegalitatile petrecute acolo” si de care si’au adus aminte, intamplator, fix acum, inainte de #anticipate.

De aici inainte, odata becul aprins, efectul Pavlov incepe sa se faca simtit peste tot, atat in media cat mai ales in social-media, la pedalele propagandei trecand urgent cunoscuti lideri de prin USR, cum ar fi tovarasul prim de Bucuresti, dinasticul Claudiu Nasui, care reaminteste tot la fel de subit un alt moment de lupta tefelista data cu toata beculeala disponibila prin Piata Victoriei Socialiste, impotriva diavolului Dragnea , tragand insa focul de la oala PNL, sub spuza USR, si anuntand oficial in modul asta si noua tema de campanie prin care USR incearca sa mai prinda ceva locuri in Parlament, dupa ce au stat cu capul in nisip pe toata perioada ultimelor trei luni, lasandu’i pe #guWerneri sa isi rupa gatul…

Si de aici, odata ce becul a fost aprins, dintr’o data si de nicaieri, toti latraii, platiti sau nu, au inceput sa latre, Dragnia find din nou resuscitat ca tema de #anticipate, iar asta asa, ca sa vedeti cat de mici sunt oamenii astia, ce au acum nevoie sa ridice in picioare un mort politic, pe care sa se catere si sa isi construiasca o noua campanie electorala, ei toti restul cu falnicii penelisti de frunte, fiind doar niste marionete penibile ce se pot ridica doar pe cadavre singurele lor realizari fiind heitul cel de toate zilele.

Pe finalul acestei postari, care a inceput ca un soi de mica marturisire, mai am de cantat doar o „vesnica pomenire” pentru tot ce a reprezentat odata PSD pentru echilibrul politicii romanesti, care cu bune, cu rele, reprezenta o parte a electoratului ce astazi nu se mai regaseste pe nicaieri si in nici un caz in macabra fantoma din Kiseleff, ce a transformat partidul cel mare de alta data, intr’un umil mic suport al intaiului sas al tarii si intereselor straine de natia asta transformata doar intr’o umila colonie.

Amin.