Precizare: omenirea, in mare parte, traieste in doua mari iluzii; lumea in care traim are resurse infinite, adica este infinita, si dezvoltarea economiei,mai precis cresterea economica, este infinita. Bineinteles, ambele presupuneri sunt complet gresite.
Urmeaza un articol lung poate pentru unii inca am incercat sa ma documentez si sa dezbat un subiect care ne priveste pe toti.
Deci, asezati-va comod si sa trecem la treaba! 
Cunostem azi varsta aproximativa a planetei noastre: 4 miliarde de ani. Se presupune ca oamenii exista de vreo 4 milioane ani. Omul cu adevarat modern, adica sedentar, practicant de agricultura, fauritor de unelte samd exista doar de 10.000 de ani. Epoca industriala a inceput in secolul 18, adica de vreo 240 de ani. Daca ar fi sa facem un graf epoca industriala ar fi un blip minuscul in istoria omenirii.
Putini oameni realizeaza cat de importanta a fost si este energia si modul ei de folosire in dezvoltarea economiei mondiale. Omul primitiv folosea propria energie pentru vanatoare si cules. Domesticirea animalelor si aparitia agriculturii au permis cresterea inputului de energie si a surplusului de produse, fapt ce a condus la aparitia primelor relatii economice. Nevoia de a produce tot mai mult a dinamizat economia si treptat au aparut primele forme de organizare industriala a productiei. Tot mai multa energie era necesara si atunci cand au aparut utilaje mecanice de productie roata actionata de apa sau animale a fost inventia salvatoare. Totodata, omenirea a simtit nevoia de confort si igiena. Tot mai multa energie era necesara. De la arderea lemnului si a altor combustibili s-a trecut la arderea carbunelui gasit in exploatari de suprafata, Apoi au aparut minele de carbine. Nevoia de a exploata cat mai adanc o mina a dus la nevoia pomparii apelor si la aparitia primelor masini cu aburi, care apoi s-au raspandit pentru a crea cat mai multa energie in intreaga economie. Odata cu raspandirea utilizarii electricitatii si a utilizarii si a altor combustibili fosili – in special petrol – economia mondiala ia avant. Restul e istorie.
*Romania este una din tarile in care inventii cruciale au aparut pentru dezvoltarea industriei petrolului.
Odata cu epoca industriala creste insa si altceva: populatia. Astazi suntem spre 8 miliarde, in conditiile in care milioane de ani populatia umana abia s-a mentinut. Avantul industrial moderne a mers mana in mana cu o crestere exponentiala a populatiei.
Din pacate, fenomene negative extreme au insotit si insotesc aceasta evolutie: disparitia gradual a mediului natural, poluarea, razboaie, foamete, epidemii, epuizarea resurselor.
Mai multe efecte negative par a lovi simultan economia mondiala: mari niveluri de datorii, imense inventare de Marfa nevanduta, epuizarea resurselor, preturi tot mai mare ale energiei electrice, disparitati imense in venituri si averi, cresterea masiva a poluarii si efectelor incalzirii globale.
Unul din motoarele esentiale pentru cresterea economica a fost …DATORIA. Aparitia sistemului financiar-bancar si acordarea de imprumuturi a permis injectarea capitalului in economie. Ciclul datoriei in economie a fost unul din cele doua motoare ale cresterii economice, pe langa resursele ieftine de energie. Datoria si energia au mers mana in mana de-a lungul revolutiei industriale si atata timp cat cresterea economica a fost robusta – peste 5-6% anual – a existat intotdeauna un surplus care permitea tuturor sa isi achite datoriile – valul care ridica toate barcile!
Odata insa cu crizele petrolului din anii 70 si cresterea treptata a costurilor de productie , in special din cauza cresterii pretului petrolului, o singura barca a ramas pe val: a celor bogati. De-a lungul tuturor crizelor economice bogatii au devenit tot mai bogati, iar restul au saracit. Nivelul actual al datoriilor este absolut nesustenabil deoarece nu mai exista acel surplus care permitea ciclului datoriei sa existe. Din 2008 incoace interventia bancilor centrale a mai sustinut artificial ciclul datoriei in economie. Dobanzile cheie au intrat inclusive in negativ si s-au pompat sume imense de bani. Prea putin insa din acesti bani s-au dus la cei care cheltuie si foarte mult s-au dus la cei care acumuleaza. Ciclul datoriei pare din nou gata a se rupe ca in 2008. Daca creditarea se va opri, ciclul economic se va opri si intreaga economie se va dezintegra.
Celalalt motor al cresterii economice a fost energia. Dar nu orice fel de energie, ci energia ieftina si in abundenta. Este celebrul concept al fructului zemos si usor de cules – low hanging juicy fruit. Am cules masiv toate aceste fructe zemoase si acum suntem nevoiti sa culem fructele strepezite de pe crengile din varf. Din anii 70 incoace energia se dovedeste a fi tot mai scumpa. Resursele energetice se apropie vazand cu ochii de epuizare si sunt tot mai greu si mai scump de extras. Acea zona numita „goldilocks” , in care preturile resurselor sunt optime pentru toata lumea, nu mai exista. Preturile evoluaza in sus si in jos atat de salbatec, in special al petrolului, incat orice predictie este imposibila.
Sunt dovezi clare ca o principala cauza a tuturor crizelor economice din anii 70 incoace este criza de energie – nu electrica, ci energia ca resursa – , mai ales in criza din 2007-2009. O analiza a productiei de petrol – principala resursa energetica – arata ca din 2005 incoace suntem in faza de peak oil – varf de productie. Modul in care industria si statele au reactionat:” usurare cantitativa”, care a finantat expansiunea resurselor neconventionale, foarte scumpe de extras. Scaderea pretului – mai exact prabusirea – din 2014 incoace face ca aceasta productie sa fi ajuns si ea repede la un varf de productie. Pompatul furios de resurse energetice din pamant pentru mentinerea cotei de piata nu este decat o clasica cursa spre fundul butoiului, acum pe jumatate gol, cursa care, din lipsa de clienti, se va termina cu mult inainte de a ajunge la fund. CEA MAI MARE PARTE A RESURSELOR inca existente VA RAMANE IN PAMANT. Neexistand un numar infinit de clienti si cum cei care exista nu mai consuma – 95-99% din populatie – cursa epuizarii resurselor se va termina mai repede decat se crede.
In ceea ce priveste generarea energie electrice suntem inca primitivi! Spre 50% din productie se genereaza pe baza de carbune exact ca acum 120 de ani. Foarte poluant si generator de tot felul de boli, in special cancer. Restul se bazeaza in mare parte pe gaz natural, pacura, nuclear si hidroelectric. Revolutia energiei verzi nu exista si mai mult ca sigur ca nu va veni vreodata. Iluzia ca vreo forma de energie verde va lua locul energiei clasice este o iluzie desarta . Toate formele de energie verde depindand de energiile clasice si sunt net pierzatoare, nu castigatoare, necesitand si un consum de resurse speciale pe cale de terminale, in special metale rare. Iar marele lor dezavantaj este legat de mentenanta, care este foarte scumpa fata de sursele clasice.
In fapt, suntem in varf de productie sau dincolo de el la orice resursa. Asta face ca pretul extragerii lor sa fie din ce in ce mai scump. Este in fapt un cerc vicios negativ. Conceptul energie investita versus energie recoltata – EROEI – este relevant pentru toate resursele : investirea unei unitati de energie acum 100 de ani returna 100 de unitati de energie, azi returul este in zona a doar 10 unitati!! Resurse scumpe duc la produse scumpe. Cum proprietarii – adica cei bogati – nu au vrut sa renunte la profit, de undeva trebuia taiat. Deteriorarea nivelului de trai al marii mase prin scaderea puterii lor de cumparare prin diverse politici financiar-fiscale si taierea tuturor subsidiilor – printre alte tactici ale politicului cumparat de clasele bogate – a permis acumularea bogatiei in mana celor putini, dar azi retragerea celor multi din piata in sensul ca acestia nu mai cumpara produse finite si resurse energetice , chiar in conditiile scaderii generalizate a preturilor de vanzare – cu exceptia energiei electrice – , arata ca nu mai exista resurse financiare pentru a sustine ciclul economic si financiar asa cum este el organizat azi.
Exista iluzia ca am putea cumva imblanzi economia sa functionezeze cu muult mai putina energie decat folosim azi. Bineinteles, nu este posibil. Tocmai recoltarea energiei si adaugarea ei la munca omului, fie ea energie animala, mecanica, electrica – in fapt lucru mecanic bazat pe consumarea unei energii – a permis dezvoltarea lumii si a economiei asa cum arata azi. Doar mentinerea status-quoului de azi cere minimum 85 milioane de barili de petrol zilnic!!! fara a lua in calcul alte resurse. Pentru a exista acel surplus anual care permitea in trecut lefuri mari, deci consum, deci taxe la buget, deci platirea tuturor datoriilor, trebuie ca un surplus de energie sa existe continuu. Cam din 2005 incoace insa productia de resurse a stagnat si numai aruncand enorm de multe resurse de orice fel pentru a extrage tot ceea ce a ramas din resursele conventionale si tot mi mult din resursele neconventionale economia, gafaind vizibil, a mai continuat cu o crestere economica infima.
Productivitatea din ce in ce mai redusa – diminishing returns – face sa scada din ce in ce mai mult pana spre zero atat surplusul de energie, cat si surplusul financiar necesar nu pentru dezvoltare, ci macar pentru sustinerea status-quoului actual. Actualmente trebuie imprumutati 3$ pentru a genera 1$ de crestere economica! Cum nu exista profituri, singura solutie este intrarea in datorii cu speranta de a plati in viitor. Este, evident , o alta iluzie.
Veniturile din ce in ce mai scazute ale marii mase scad puterea de cumparare si de aici scade consumul. Datoriile nu mai pot fi platite. Preturile scad in disperarea de a vinde si de a pastra cota de piata. Incepe o reducere masiva de cheltuieli, inclusiv prin concedieri masive. Consumul scade si mai mult pana cand preturile resurselor scad sub pretul de productie, care nu mai poate fi ajustat, conducand la falimente pe scara larga, care duc evident la o criza financiara prin afectarea institutiilor financiare. Scaderea economiilor duce la caderea bugetelor nationale, mai ales in tari dependente de exportul de resurse energetice, ceea ce duce la foamete, conflicte socio-politice si chiar razboi – Siria cred ca va spune ceva.
Este evident ca la toate aceste se adauga costurile tot mari impuse noua de poluare si efectele acesteia, in special prin scaderea recoltelor si scaderea calitatii aerului si apei.
Intotdeauna iesirea unei tari din inapoiere economica a fost insotita de cresterea utilizarii de combustibili fosili si de cresterea exponentiala a sistemului financiar, inclusiv prin cresterea datoriei publice si private. In fapt, intotdeauna ne-am imprumutat pentru a consuma acum pentru ca vor exista suficienti bani pentru a returna banii in viitor. Consumul a impins in sus totul. Scaderea lui trage in jos totul. Nemaiexistand bani, inglodarea in datorie dincolo de orice limita posibila de rambursare a finantat pana acum iluzia ca in viitor vom avea suficiente resurse, in special energetice, pentru a sustine modul actual de trai. Daca statele, firmele si cetatenii nu vor mai putea sa se imprumute, tot felul de subsidii, pensiile si chiar serviciile publice nu vor mai putea fi finantate, si, in timp, instabilitatea politica va duce la colaps societal.
Iluziile, din pacate, incep sa se cam risipeasca. Infrastructura economico-sociala a fost construita in mare parte cand resursele energetice erau ieftine si abundente, ceea ce azi nu mai este cazul. Acumularea de datorii pentru a plati in fapt pentru modul de viata adaptat consumului dee resurse ieftine este nesustenabila. Concluzia este inevitabila: colapsul societal trebuie sa intoarca societatea in timpurile cand petrolul era pana in 10 $ pe baril. Da, ati citit bine, trebuie sa cadem la nivelul Acela ca sa ne intorcem la o societate sustenabila. Asta presupune, evident, o scadere masiva a populatiei. Iar economia si, in fapt, viata cum o stim azi va inceta sa existe.
Din pacate vocile celor care inca din anii 70 avertizau ca se vor atinge limitele dezvoltarii – in fapt limitele fizico-chimice ale lumii noastre – nu au fost ascultate. Ne indreptam inexorabil spre o decadere a societatii umane. Si nu cred ca o vor trai copii nostrii, ci noi cu ei. Ziua aceea nu este departe. Suntem precum acei pasageri prinsi intr-un tren care cade de pe un pod. Impactul va fi dur si dureros.
Voi cum credeti ca arata viitorul?
PS Elaborarea acestui articol a durat ceva timp si a presupus o bibliografie destul de mare., inclusiv tot felul de grafuri si statistici. Am preferat sa sinteziz totul intr-un text.
Iata un graf socant:
Cand energia era ieftina – petrol sub 20$ per baril, anul 1965 – consumul era 1,10 echivalent metric tone petrol anual per capita. Adica 1 persoana consuma energie anual echivalenta cu energia generata de 1,1 tone petrol. In 2013 este 1,8, in conditiile in care populatia a crescut enorm din 1965. Adica de la 7 barili pe ani am urcat la aproape 14 barili pe an. Cum crede cineva ca vom putea trece de la un asemenea consum la ceva alternativ si nepoluant, mentinand felul de viata si nivelul de trai de acum??? Si cum credeti ca a fost finantat un asemenea consum de resurse?
Si inca unul: cam cum au evoluat toate societatile pana acum:
Noi suntem in anul 250 al erei industriale!!!
Eu personal cred in energia abundenta si practic gratis .. consumul energetic poate scadea lejer la 30% pastrand acelasi nivel de trai (gigantii energetici nu vor ceda usor, cu siguranta) . Sunt total de acord ca datoriile au fost motorul dezvoltarii economice, si nu doar in epoca moderna. Datoriile se etatizeaza in cele din urma – si reglarea lor, se face asa cum se regleaza probemele grave intre tari – prin razboaie (din antichitate pana acum, avem nenumarate exemple). Globalizarea nu mai permite folosirea regulilor cunoscute de reglare a ciclurilor economice, a datoriilor samd. Tehnologia scurteaza pana la dementa ciclurile de inovare, nelasand timp de crestere economica linistita si liniara, pana la epuizarea unei etape tehnologice (exemplu industria automobilelor sau a utilajelor). Prin urmare avem cresteri turbulente,urmate de caderi abrupte. Daca o sa mierlim ca specie, o sa mierlim de tembeli ce suntem, sau de plictiseala, nu din lipsa de resurse. My two cents ..
Cola, multumesc de comentariu.
Energie gratis…din pacate nu exista! ER|OEI tinde actualmente spre 1 la 1Termnodinamica e implacabila. Energia se acumuleaza, se concentreaza, o „recoltam”, o folosim si..puf, dipare, devenind lucru mechanic, caldura si gaze de sera. Eficienta energetica – case isolate, becuri economice samd – nu exista, pentru ca optimizarea utilizarii unei resurse duce la cresterea consumului acelei resurse si la accelerarea epuizarii ei, astfel incat eficienta devina self defeating. Msini mai eficiente nu au dus la scaderea consumului, ci la cresterea lui, deoarece a crescut nr masinilor si al km parcursi.
Consumul energetic – daca te referi la energie electrica, nu are cum, toate imbunatatirile, toate eficientizarile nu au dus decat la cresterea consumului de electricitate, scaderea a venit in ultima vreme din scaderea activitatii economice si scaderea consumului prin autocontrol cauzate de lipsa banilor.
Daca te referi la consum energetic ca resurse, niciodata nu s-a consumat ca acum, resursele energetice nu servesc doar la energie electrica, ci si la transport, productie, hrana samd. Iar companiile energetice extrag in proasta pentru a isi mentine cota de piata.Iar statele profita pentru a isi face reserve strategice de petrol, nu pentru noi, ci pentru armate!
Daca vorbesti de hydrogen…trebuie sa bagi energie multa sa rupi hidrogenul de apa, iar cand arzi hidrogenul rezulta energie mai mica decat cea investita.
Pentru a concentra energia ca sa devina utila omului trebuie sa cheltuiesti energie, de obicei din arderea combustibililor fosili. Asa zisa energie alternative nu poate exista fara energie obtinuta classic.
Etatizarea datoriilor s-a facut partial prin usurare cantitativa, dar, din pacate, nu s-a rupt ciclul datoriei in sens pozitiv; toti acesti bani ieftini au fost pompati in extragerea resurselor neconventionale de petrol si gaze si in economiile emergente, pentru ca DOAR acest tip de investitii promiteau profit. Dar acum iar se allege praful din cauza unei limite: retragerea consumatorului de pe piata, adica distrugerea cererii.
Nu lipsa resurselor este problema, economia se va gripa si va colapsa pentru ca nu va exista sufficient capital pentru a le extrage si cerere robusta pentru ele.
Ciclurile de inovare…personal, le vad cantonate in electronica si tehnologia informatiilor, in industrie, cel putin in RO, trendul este de a moderniza utilaje sau linii tehnologice existente, unele de prin 70, nu de a aduce noi utilaje. Iar fizica la un moment dat va face bucata tuturor inovatiilor, pentru ca la un moment dat se vor atinge bariere fizice de nedapesit. De exemplu, bateria. Nu s-a mai inventat ceva nou de zeci de ani. Singura inovatie recente, inca in testare, este un charger suprarapid. Oricine ar inventa un nou tip de baterie decat cel actual ar devein miliardar, dar, aparent, nu se poate trece de bariere fizico-chimice!
Alt exemplu: electroliza aluminiului. Procedeu din 1880. Este acelasi! S-a incercat in van a se reduce consumul de current necesar producerii aluminiului. Suntem tot la nivelul lui 1880!
Tin sa te contrazic. Cresterea economica, istoric vorbind, nu a fost liniara. Odta ce omenirea a invatat sa adauge muncii manuale un input de energie, cresterea economica a fost in continua ascendenta. Intraga economie este organzata in jurul acestui fapt: cum sa adaugam cat mai multa energie muncii umane sa crestem cat mai mult. Dar si cresterea este lovita de legea diminuarii rezultatelor- diminishing returns. Nemaiputand creste cantitatea de energie – suntem de ceva ani pe un platou, acel varf de productie, care nu este un varf, ci un platou – nici cresterea economica nu mai este robusta – 5-6%; ea nu mai urca, ci urmeaza platoul resurselor energetice. Este adevarat ca unele tari, inclusiv noi, am avut zigzaguri, dar per total crestere a fost mereu pe plus, dar mult incetinita, gen 0,1%.Pe graful ciclului secular suntem intre stagflatie si criza. Odata inceput declinul resurselor ne vom duce in jos.Si oricat de multi bani si tehnologii si resurse am arunca legea diminuarii nu poate fi stavilita si annual vom descreste.
Pentru ca resursele nu se pot reinnoi. Natura sau Dumnezeu – fiecare ce crede – le-a concentrate pentru noi. Societatea umana insa functioneaza ca un system disipativ – termodinamica! – deci luam resurse concentrate , le folosim si pa! odata folosite, nu se mai pot intoarce in starea anterioara si se transforma.
Ceea ce a durat miliarde de ani in a se forma noi le-am irosit – cam 50% din resursele economic a fi exploatate! – in 250 de ani.
Degeaba avem resurse, ele trebuie sa fie economic a fi exploatate. In momentul in care extragerea lor va deveni net pierzatoare de energie si capital – si nu suntem foarte departe – va fi game over! De aceea mare parte din ele vor ramane in pamant.
Nu vom pieri de tembeli, ar fi pacat. Se va muri de foame – e nevoie de mult petrol si gaze natural sa produci mancare si s-o transporti, de boli – toate medicina se bazeaza pe produse derivate din petrol, de razboaie pentru accesul la resurse si, posibil, de sete, avand in vedere ca facem praf apa de consum. Sau s-ar putea sa ne lichefiem cu totii daca nu oprim incalzirea globala ori sa ne sufocam din lipsa atmosferei optime pentru viata.
Asa ca o sa murim pentru ca lucrul facut cu mana proprie se numeste lucru manual.
Oricum, it sucks!
Un articol excelent, cam greu de digerat pentru unii, dar…. asa e in viata!
Oricum ideea e limpede; confortul asta excesiv spre care aspiram, tehnologia asta care ne umple toate buzunarele in scurt timp ne duce la sapa de lemn la propriu si apoi intr-un final la disparitie. Tocam resurse aiurea doar pentru divertisment, e o dileala apocaliptica in tot ce se intampla la ora actuala si e normal… pe cine intereseaza?! Durata de viata a omului e foarte mica comparativ cu ciclurile istoriei, naturi, etc. si de aceea omul gandeste limitat; „mai apuc eu sfarsitul lumii, ce sa-mi bat eu capul cu ce va fi?!”
Exista doar sanse de a prelungi „agonia”, asta daca se renunta la porcarii, daca nu, exista parghii naturale si Pamantul va scapa de molima asta ce se cheama „OMENIRE” si apoi cine mai stie de cate ori s-a intamplat asta. Istoria consemnata exista de cateva mii de ani in diverse civilizatii, perioada e o scama in varsta Pamantului si noi suntem un nimic cu pretentii de varf in lantul trofic. Citeam pe undeva, ca Omul, considerat ultima veriga în lantul trofic, se situeaza, de fapt, la acelasi nivel ca hamsia, cu mult sub nivelul unui pradator ca ursul polar…
Vasile, cauta pe Wikipedia superuptia vulcanului Toba si ai sa vezi prin ce a trecut omenirea. Suntem aproape de finish, tocmai citeam azi ca un imens ghetar di Groenlanda NU mai este legat de calota glaciara si se revarsa constant in Oceanul Arctic, provocand preocupara ca in cativa ani va creste cu ceva cm Oceanul Planetar, crestere care va avea ca efect disparitia sigura a unor insule! Deja natiuni insulare vor devein in cativa ani primii refugiati ai incalzirii globale.
Ne taiem singuri craca si mai folosim si drujba…