El este Omran. Are 5 ani. Este din Alep, Siria. Acum cateva zile o bomba lansata de un avion rus, cel mai probabil, a cazut pe cladirea in care locuia. Intreaga sa familie a fost ranita, fratele sau de 10 ani murind ulterior la spital.
Priviti-l. Acest copil nu a cunoscut niciodata pacea. S-a nascut prinre bombe si a crescut printre moarte si ruine. Nu plange; este complet socat si abia reactioneaza.
Intre timp in Siria se dau lupte extreme de violente: intre kurzi si ISIS, intre rebeli si fortele lui Assad, intre assadisti si kurzi. O spirala nesfarsit a urii si violentei.
Sa ne fie rusine tuturor ca umanitate pentru ceea ce vedeti!
Absolut oribil si tragic in acelasi timp. Este tot ce pot sa spun. In rest … nu cred ca se mai mira careva de ce ISIS&CO isi gaseste atat de multi adepti in randul celor care sunt dispusi sa se detoneze prin cine stie ce orase din lumea „civilizata”.
Eu am o problema cu mediatizarea unor astfel de imagini pentru ca in fond vorbim de o campanie de marketing ordinar asemeni celui facut in reclamele UNICEF. Crezi ca cei care au pornit campania asta au primit ceva mai mult decat un like si un share din partea majoritatii?
Maline eu unul o iau ca pe o tragedie in sine care trebuie aratata ca una indiferent de motivele din spatele ei. Duritatea impactului poate fi genstionata de fiecare cum simte sau crede. O treaba e clara: asta este realitatea hada a lumii in care traim, ca ne place sau nu … bine ar fi totusi, vorba lui Radu, sa nu intoarcem capul in speranta ca daca ne prefacem ca nu o mai vedem nu exista ci sa infruntam adevarul unei lumii de care suntem cam toti responsabili direct sau indirect!
In alta ordine de ideei … ca veni vorba de acel UNICEF … ca o paralela, imi aduc aminte acum de dezamagirea pe care o exprima un celebru refugiat din Korea de Nord in ce priveste ONU, in fata caruia a fost invitat ca si martor direct al atrocitatilor din tara lui, unde pentru a isi expune povestea vietii lui traita exclusiv intr’un lagar de munca fortata pana la evadare, a avut la dispozitie … 2 minute!! … vreme in care au fost invitati si cei din Korea de Nord sa vina cu contraargumente. Vorba lui …
„Realitatea cruda a acestei lumi, nu poate fi inteleasa de oameni bine imbracati ce stau in spatele unor birouri in cladiri luxoase”
Problema e alta, copilul asta traumatizat va creste cu ura in suflet sau poate nu! Depinde cine-i va oferi raspunsuri si care vor fi ele! Probabil i se va spune ca occidentul si americani sunt de vina, ca i-au omorat parinti si frati cu bombele lor, si astfel va deveni un fanatic si un candidat excelent pentru o viitoare autodetonare.
Porcaria asta nu se va termina niciodata. Aceste ultime decenii de lupte in lumea araba a creiat o prapastie. Deja in cultura lor, occidentul este tot ce-i mai rau, la fel cum si la „noi” orice arab e terorist, iar aceste imagini doar intaresc crezurile intr-o parte sau alta. Spirala urii si violentei va continua, nimeni nu are interes sa o opreasca, e doar un alt business de moment, rentabil si infloritor, pentru unii!
Ca parinte, Malin, nu pot fi indiferent! Ce o fi in sufletul parintilor acestui copil: sase copii raniti si unul in mormant! Nu doresc nici celui mai nenorocit om asa ceva!!
Ce este oribil este insa faptul ca exista oameni care cu sange rece ucid oameni fara aparare. Si pentru ce?…
Vasile, nu ai idee ce adevar graiesti.
Se bat de vreo 6 ani in Siria si nu duc lipsa de arme si munitii…cat despre ura e de ajuns sa vedem cat de inversunati sunt contra Vestului, ca nu ne ataca degeaba.
Sa vedeti in viitor ce grozavii vom trai…
@Ice, nu stiu cat de mult te ajuta Google Translate cu articolul de aici, insa ideea e simpla. Media si cei din spatele media folosesc aceste imagini in scopuri meschine si mai putin din compasiune.
Sunt zeci de mii de alte drame care au loc la noi in tara si pe care media le ignora pentru ca nu au impactul ala pe care-l cauta ei.
Eu astora de pe aici le sugerez mereu atunci cand cersesc pentru amaratii de mai stiu eu unde sa faca bine intai sa eradicheze saracia aici in tara si pe urma sa-mi arate o poza cu un copil flamand de pe altundeva.
„Cine seamănă vînt, culege furtună” !
Opinia globală este foarte simplu de manipulat în ziua de azi, pas cu pas fiind băgate la înaintare tot felul de problematici care mai de care mai ciudate. Cel mai mare procent al ştirilor care se vehiculează se referă la morţi şi răniţi, la catastrofe şi la războaie, deci la tot ce înseamnă RĂU şi RĂUTATE. Următoarea categorie se referă la prostiile pe care le face cei care au mai mulţi bani decît le-ar trebui şi care îşi cumpără jafuri de maşini de milioane de dolari, îşi cumpără perle, diamante şi smaralde de zeci de milioane de dolari, iahturi şi bongalăuri de sute de milioane de dolari, ş’aşa mai departe. Vă sînt cunoscute astea ?
În acelaşi timp, ţări dezvoltate şi super-dezvoltate cheltuie miile de miliarde de dolari, cheltuie bani cu nemiluita pe te miri ce, pe orice altceva, decît să ajute şi alte ţări sărace, foarte sărace şi incredibil de sărace.
Vreţi să spuneţi că există dreptate în lumea asta ?!
Cine susţine că da, cela are garantat nevoie de un consult psihiatric.
Ce se întîmplă în Siria, şi în celelalte ţări arabe ? Nu ştiu.
Recunosc, nu am luat să mă docomentez de la TOATE canalele de ştiri, pentru că numai aşa se poate trage o concluzie. Care de regulă este undeva la mijloc(!). Pentru ca nici o agenţie de ştiri nu este cu adevărat independentă. Pentru că o simplă informaţie prezentată de un canal TV poate la fel de bine să fie total aiurea prezentată. Depinde de interese.
Ştiu doar un singur lucru: cele ce se întîmplă în acele ţări, în acele teritorii, nu este un lucru bun. Este un război crunt, violent, un război psihologic, un război care va lăsa urme adînci în mentalitatea acelor oameni, şi care vor dori poate răzbunare. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte… Efectele vor fi persistente în timp, cît o viaţă întreagă de om.
Spun că nu ştiu ce se întîmplă pe acolo pentru că sînt mai preocupat de problemele care le am aici, zi de zi, probleme care mă toacă constant. Şi şi aici se petrece ceava. Dar nu pot să spun „război”, este (doar) un frecuş zilnic, o maşină de tocat bine pusă la punct, care te roade constant. O maşinărie numită stat. Şi se ştie prea bine ce poate să-ţi facă statu.
Poţi să te mai numeşti om liber ?
Doar visătorii mai cred în aşa ceva.
Ori zilnic fiind bombardat de ştiri tragice, de invidia celor ce cheltuie banii în neştire, se creează un sentiment de indiferenţă. Pentru că acesta este de fapt scopul canalelor de ştiri, să te îndobitocească cu tot felul de ştiri, care de care mai gogonată, astfel ca să ajungi să nu mai ai propriile tale simţăminte, ci doar şabloanele prezentate cu mare tam-tam pe canalele de ştiri. (Prin aceleaşi „canale” curge şi rahatul, de ce nu realizaţi ?!)
Ori asta se cheamă manipulare.
Urmează să se anunţe că se fac donaţii, şi toţi cei care „suferă” pentru alţii, donează fain frumos în contu nu ştiu care, bani mai mulţi sau mai puţini dupe cum le este punga, şi „conştiinţa” electrizată de mesajul de a dona bani. Iar banii ceia nu vor ajunge în veci la cei care chiar au nevoie, pentru că nişte escroci beneficiază şi de ultima fărîmă de sentimente de bunătate ce ne mai diferenţiază de oameni faţă de animale.
Pofta după bani este mult mai mare, pofta de senzaţional şi invidia de a face ceva ce nu are nimeni este cu mult mai mare, şi trece dincolo de orice regulă, de orice lege, scrisă sau nescrisă.
Sînt oameni care profită de tot felul de nenorociri pentru a-şi face damblaua: pentru a lansa medicamente care poate că nici n-or fost (complet) testate, pentru a lansa noi campanii de culegere de fonduri, pentru a revigora economia regiunilor afectate cu bani luaţi că împrumut de la bănci (şi care datorie va deveni cvasi-insuportabilă), se vor lansa partide politice şi oameni politici de mucava, se va promite marea cu sarea şi de fapt totul va deveni o nouă formă de sclavagism.
Nouă Epocă Sclavagistă !
E greu de acceptat că sîntem sclavi, dar uitaţi-vă puţin în jur şi puneţi-vă întrebarea dacă sînteţi cu adevărat liberi. Dacă aveţi curaj să vă mai şi răspundeţi, atunci o să fiţi miraţi de concluzii. Răspunsul nu vi-l dau, o să-l găsiţi şi singuri. Dacă vreţi…
De ce citesc acest blog ?
Pentru că îmi place, pentru că am încredere în articole, pentru că sînt interesante, pentru că sînt relevante pentru mine.
De ce comentez pe acest blog ?
Pentru că respect muncă autorului, pentru că vreau să aduc plus-valoare articolului şi de asemenea scriu pentru cei care vor să citească şi să mai şi înţeleagă ceva.
Ce părere am despre acest articol ?
Comentariul meu, şi comentariile de dinaintea mea spune totul.
Şi totuşi ce părere am vis-a-vis de articol ?
Discuţia e mult prea lungă, comentariul meu este totuşi relativ scurt.
O recomandare de final pentru ICE ?
Good night, ICE, wherever you are !…
Sorine, ma voi resuma la cele scrise de tine in ultima parte a articolului si iti multumesc pentru increderea acordata! Incercam sa scriem ce si cum ne vine … nu ne’am propus si nici nu ne vom propune sa manipulam pe cineva sau ceva. Nu suntem platiti, nu suntem sclavii nimanui … nu incercam sa deformam un adevar sau orice altceva decat poate prin prisma nevinovata a propriilor puncte de vedere. Faptul ca avem cititori ca tine carora le’am castigat fidelitatea si mai ales increderea este cea mai mare rasplata pe care o putem primi dincolo de orice!
In rest … am un articol prin draft … care va completa ceia ce ai scris tu pana aici! Multam pentru ca de fiecare data dai si tu o valoarea adaugata articolelor prin comentariile tale pertinente sau intr’o zeflemea eleganta care luata cum trebuie poate insemna mai mult decat pare!
P.S. Am publicat si postul de care ziceam.
În nici un moment nu m-am gîndit la „manipulare”, departe de mine acest gînd. Altfel nici n-aş mai fi menţionat „…am încredere în articole”. O zi minunat de plăcut de frumoasă îţi doresc !
Multumim frumos Sorin!