Cateva despre „sociale”|Nici saracii nu sunt egali

Despre faptul ca sunt multi cei care prefera sa traiasca din ajutorul social si alte surse la fel de sociale pe la noi prin Romanica nu are rost sa mai vorbim ca stim cu totii cum e treaba. Daca lucrurile s’ar opri doar aici ar fi bine, trist este ca in Romania (si nu doar la noi, dar mai ales) nemunca este incurajata in fel si chip in vremea in care cei care muncesc o duc mult mai rau decat aia ce nu practica sportul asta de cand s’au nascut. In continuare voi da doar trei exemple …

Programul national EURO200: „Calculatoare pentru copii proveniti din familiile nevoiase”

In acest program am fost implicat direct inca de la lansarea lui. Cu mari eforturi am reusit mereu sa incropim sisteme PC complete conform cerintelor impuse si care sa se incadreze in bruma aia de bani dar sa fie si cat de cat decente cu gandul ca cei care vor avea sansa sa le ia sa aiba si o oarecare bucurie. Din nefericire insa, am avut an de an un gust amar cand am vazut cine ajunge sa le ia, conditiile pentru a primi un asemenea bon de 200EU fiind clare in ce priveste incurajarea nemuncii! Un om cinstit care muncea pe un salar minim pe economie nu avea dreptul sa primeasca asa ceva pentru ca bruma aia de bani pe care o lua prin munca, depasea minimul necesar obtinerii unui asemenea bon. Si uite asa, an de an, cei care au ajuns sa isi ia gratuit un PC (unii chiar mai multe) au fost doar si numai cei care nu lucrau nicaieri si traiau dintr’un ajutor social. Desi legea era clara in ce priveste faptul ca erau obligati sa tina pentru copilul lor acel calculator vreme de minim 3 ani, i’am avut pe unii (destui) cu atata tupeu inca ii asteptau cumparatorii de ocazie la usa magazinului, dandu’le undeva la jumatate din banii aia cu care plecau multumiti acasa pe motiv ca oricum ei mai au cel putin un PC, ce dracu sa mai faca si cu asta?! Anii au trecut si nesimtirea a ajuns la niveul la care fie vin sa negocieze cu mine banii la magazin (sa le dau o parte din ei) fie in locul PC’urilor ar cam vrea ori o plajma ori o masina de spalat, ori vreun frigider …

Sunt mai usor de vandut mancati’as, acuma toata lumea are calculator!

Si toate astea cand cei care merg la munca pe bani de nimic, fac eforturi URIASE sa isi permita un amarat de PC pentru copii lor in vremea in care altii nici nu stiu cum arata unul ca nici macar curent nu au in statul unde stau.

Programul UE: „Ajutor alimentar pentru familiile nevoiase”

De cativa ani se deruleaza pe la noi prin tara un program alimentar in care de cateva ori pe an, familiile nevoiase sau cu venituri modeste primesc din partea UE un ajutor alimentar ce consta in principiu in alimente de baza cum ar fi zahar, ulei, faina, conserve etc. La aceste ajutoare ajung in mare tot cam cei care nu servesc pe nicaieri si nici de gand nu au. Intamplarea face ca locul unde se distribuie acest gen de ajutoare sa fie peste drum de magazinul meu. In anii trecuti cand ajungeau asemenea ajutoare se lasa cu bataie, jandarmi si alte alea. In mare parte, cei care veneau sa isi ia aceste ajutoare, veneau fie cu masinile personale fie cu taxiul, iar de plecat nu plecau pana acasa ci doar cativa metrii mai incolo (aproape de piata centrala a orasului) unde se apucau sa le vanda celor interesati direct din portbagaj …

Mancare avem mancati’as cu tigarile si berea e mai greu iar de restul de bani o punem de un gratar ca noi oricum nu mancam ce ne dau astia …

Pentru ca probabil nu mai au mare cautare produsele de genul asta, sau mai sigur obtin foarte putini bani pe ele, nici aia de ar trebui sa vina dupa ele nu mai prea vin, astfel ca s’a ajuns la situatia hilara in care depozitele stau pline in asteptarea alora care nici de pomana nu mai vor alimentele alea si asta in vremea in care, multi din cei care muncesc din greu pentru un minim pe economie si nu numai, sau au pensii mici dupa o viata de munca fac eforturi sa isi asigure aceste alimente de baza luna de luna din bruma de bani pe care o dramuiesc cum pot mai bine.

Programul local: „Case sociale pentru nevoiasi”

Acum vreo 7-8 ani de zile pe aici pe la noi, autoritatile locale cu ajutorul unui Proiect European s’au apucat sa transforme o unitate militara dezafectata in locuite sociale. Dupa vreo 3 ani de munca si banii grei investiti, au creat numeroase apartamente in locul fostelor camere in care erau cazati militari in termen pana la desfintarea serviciului militar obligatoriu. Au facut din fostele dormitoare militare garsoniere si chiar apartamente cu 2-3 camere, baie proprie, bucatarie si tot ce este necesar unei case. De dat le’au dat la cheie cu dotari ca: parchet, geamuri termopan, bucatarie complet utilata, baie complet utilata, calorifere, prize, intrerupatoare, aplici, cablu TV/internet (doar fizic), apa, curent, racordare la incalzire termica …. absolut tot nou-nout pentru o chirie de … tineti’va bine … 50 lei pe luna + utilitatile dupa consumul fiecaruia, parte din caldura pe timp de iarna fiind insa subventionata de primarie. Pentru a primi insa o asemenea casa, bineinteles ca trebuia sa fie unul dintre cei care primesc si ajutor social si bonuri EURO200 si mancare de la UE si alocatii suplimentare si burse sociale … orice numai sa nu cumva sa muncesti pe undeva ca banii aia ce ii castigi sa depaseasca pragul ajutorului social. Toate au fost bune si frumoase pana cand … in cateva luni, blocul ala de locuinte a fost complet vandalizat ajungand sa arate cam asa …

Au vandut tot ce au putut smulge din pereti si avea o oarecare valoare iar datoriile la utilitati au atins un nivel pana la care cei care le furnizau au fost nevoiti sa le debranseze de la reteaua de distributie pentru ca nu mai indrazneste nimeni sa intre in zona aia, ca de cand s’au mutat indienii, dintr’o zona linistita a ajuns una de razboi, bastinasii fiind nevoiti sa stea incuiati prin case. Pe langa asta in zona au izbucnit tot soiul de epidemii de hepatita si alte boli urate datorita focarului de infectie datorat gunoaielor aruncate peste tot (containerele au disparut in mare parte) si in spatele blocului mai ales, acum cateva zile scapand un copil ce a cazut de la etajul 3 datorita acestor gunoaie, aterizand pe „moale”.

Si toate astea, in vremea in care prieteni de ai mei, sunt bagati sclavi prin banci pentru cel putin 30 de ani ca sa reuseasca sa isi cumpere o casuta la fel de modesta din bani munciti.

Voi incheia acest post fara vreo concluzie, doar cu un gust foarte amar si revolta in suflet in acelasi timp. Eu inteleg umanitatea si am empatie pentru cei nevoiasi, insa din pacate parerea mea sincera este ca exact aia nu ajung sa aiba parte de ce ar merita datorita impostorilor astora care in realitate sunt doar niste lepre ale societatii ce doar traiesc sa consume inutil resurse din munca altora.

Voi ce ziceti? Vi’se pare corect ca unii sa munceasca si altii sa isi bata joc de ceia ce au capatat oricum pe nemunca?