Pe cand eram copil, nu exista luna mai fericita decat decembrie, mi’se parea ca odata cu venirea lui Mos Nicolae, omenirea intra intr’o lume de basm si eu odata cu ea. Cand am crescut ceva mai maricel, bucuria a ramas, de schimbat schimbandu’se doar abordarea sarbatorilor de iarna. Cand m’am maturizat, desi am pierdut tot mai multi oameni dragi pentru ca asa e firea lucrurilor, eu am trait ani buni de zile bucuria sarbatorilor prin copilul meu, caruia am incercat sa ii ofer nu doar cadouri materiale, ci si amintiri de suflet. Azi, cand copilul a crescut, ma bucur de amintiri, dar si de sarbatori in sine, chiar daca de multa vreme am scos cadourile materiale din ecuatie, pentru ca nu le’am mai inteles rostul si mi’a fost mult mai bine, ramanand mult mai mult loc de bucuria spirituala.
Cica decembrie nu e doar luna sarbatorilor de iarna, e si luna depresiei de sarbatori
Desi am ajuns la anii astia si poate ca nu mereu am primit cadoul pe care mi’l doream cand eram mic, sau lucrurile nu au mers chiar cum trebuie cand am crescut mai maricel, nu imi aduc aminte sa ma fi cuprins depresia aia de sarbatori, desi unele au fost umbrite de evenimente mai putin placute de care ai parte in viata, desi nu ti’le doresti. Cumva am reusit sa gasesc bucurie si lumina sufleteasca, cumva m’am bucurat mereu.
Si totusi, de ce depresie in loc de bucurie in aceasta perioada
Nu sunt psiholog si nici nu pretind ca as fi, dar cred ca totul pleaca de la asteptarile pe care le avem fiecare dintre noi! In vremea in care unii au asteptari sa aiba sarbatori ca in filmele americane, desi le’ar putea recreea mai degraba pe alea simple si frumoase ce le’au adus bucurie reala in copilarie, altii au epifania singuratatii, desi asa au fost tot timpul anului si nici nu au facut vreun efort minim sa scape de ea. Altii uita de frumusetea simplitatii acestor sarbatori si isi pun toata „fericirea” in cadourile de sub bradul „cel mai mare”, find dezamagiti atunci cand nu primesc sau realizeaza ca odata ce le’au primit acele cadouri, sub ambalajele lucioase nu gasesc si bucuria la care se asteptau.
Sarbatorile de iarna nu mai sunt ce au fost
O vreme am crezut si eu in cliseul asta, pentru ca nu intelegeam ce s’a pierdut. Odata cu anii insa, si de la o sarbatoare la alta, am inceput sa inteleg ce s’a pierdut nu e in lume, ci in fiecare dintre noi! Constientizand asta, am inceput sa renunt la imbuibarea clasica de sarbatori, alergatura dupa cadouri si cel mai mare si frumos brad, scenarii de film si ambalaje lucioase, treptat redescoperind in simplitatea lor, sarbatorile de iarna de altadata! Nu se pierduse nimic in afara de mine si tot ce a trebuit sa fac a fost sa ma regasesc, nu printre cadourile de sub brad, ci in interiorul meu si bucuria ce i’am acordat’o sufletului de copil, ce uitase de bucuria aia simpla ce era apasata de povara maturitatii si a tot soiul de obligatii si asteptari! Am continuat sa merg cu colinda ca in copilarie, am continuat sa impodobesc bradul cu simplitatea de altadata, am continuat sa primesc prieteni care si’au gasi timp sa ma caute si le’am incalzit si lor sufletele, odata ce si’au dat si ei ragaz, sa se redescopere si ei in simplitate! Treptat am inteles ca nimeni si nimic nu ma opreste sa am si sa traiesc din plin „sarbatorile de altadata”, asa cum simt si cum imi aduc aminte de ele, tot ce a trebuit sa fac a fost sa renunt la ce zorzoane am agatat de ele de’a lungul timpului si sa fiu eu, impartasind bucurii mici si simple cu cei dragi, intelegand ca e mai mult cu ieslea saracacioasa a lui Iisus, decat cu imbuibarea din casa lui Mos Craciun.
Lumina de sarbatori exista, daca vrei sa o vezi
Oricat de intuneric ar parea in perioada asta, lumina de sarbatori exista, daca vrei sa o vezi si asta incepe cu renuntarea la orice planuri si scenarii marete, cadouri scumpe si vise hollywoodiene! Tot din anii pe care i’am adunat in tolba, am invatat ca tot ce ai nevoie sa te bucuri de sarbatori gasesti pe langa tine, iar dincolo de asta exista mereu varianta in care poti sa fi copil, macar pentru o zi! Poti sa alegi mereu ce sarbatori sa ai si cum sa te bucuri de ele, problema e doar sa intelegi ca, cu cat alergi dupa mai mult, cu atat te alegi cu mai putin! Da’i trupului ce e al trupului fara pierzania imbuibarii si sufletului ce e al sufletului, cu aceiasi masura! Achitati datoriile de trup si suflet inainte si intra in sarbatori cu linistea ca „ma stiu deoparte”. Daca iti iasa toate astea, din experienta pot spune ca nu o sa fi nici inconjurat de oameni si totusi singur; nici nu o sa ramai cu mancarea nemancata, nici cu bautura nebauta; nici cu dezamagirea unor cadori pe care nu ti’le doreai, nici cu rate pentru anul care vine, nici fara amintiri-ba dimpotriva! Lasa’ti filmele si traiti cum simtiti!
Am scris toate asta in asteptarea sarbatorilor de iarna pentru ca poate ii prind bine cuiva. Da, sarbatorile de iarna pot sa fie exact cu erau si altadata! Pregatiri cu bine si nu uitati de bucurie!
Bun articol, de reflexie! Ai dreptate, pana la urma, oricand ne-am pierde timpul cu clisee, doar de noi depinde sa ne bucuram asa cum credem de sarbatori si sa le traim fiecare dupa cum vrea sa le traiasca pentru el! Multumesc de urari, pregatiri cu bine si bucurie si voua!
Oamenilor le este cel mai usor sa se ascunda dupa clisee, e comod, confortabil … dar nu neapart si bine! Toti facem asta, mi’se intampla si mie destul de des, e ceva normal, uman. Cu toate astea, uneori cel putin e bine sa renuntam la ele si sa incercam sa facem un efort de a trai pur si simplu, ca asta cred ca uitam cel mai des!
„Cu toate astea, uneori cel putin e bine sa renuntam la ele si sa incercam sa facem un efort de a trai pur si simplu, ca asta cred ca uitam cel mai des!”
Bine zis!
Eu de cand mi-am pierdut bunicii de la tara, mi-am pierdut si bucuria aia ce o aveam cand mergeam la ei si ma astepta bunica cu toate bunatatile, iar cu bunicul ieseam sa crapam niste lemne pentru soba. Imi e tare dor de ei si vremurile alea, totul era mult mai simplu si frumos, chiar daca suna a cliseu. Frumos articolul, il trimit si sotiei cu care acum cateva zile discutam despre unde sa ne petrecem sarbatorile, mai ales ca il avem pe cel mic cu noi acum si nu mai e la fel de simplu ca altadata!
Cred ca fiecare dintre noi are amintiri care il leaga de ceva din copilarie, fericiti cei care si’au cunoscut bunicii si s’au bucurat de ei! Dar, Vlad, daca misiunea lor s’a incheiat pe pamantul asta, asta nu inseamna ca i’ai pierdut! Dimpotriva, ei traiesc in continuare prin tine si tu nu trebuie decat sa inveti sa o dai de acum mai inainte mai departe, la fel cum ai primit si tu atunci, pruncul ce il ai este cel ce trebuie sa primeasca la randul lui si sa simta aceeasi bucurie! Asta este tot ce trebuie sa intelegi si sa faci de acum inainte, si vei vedea ca bucuria e acolo, trebuie doar sa o redescoperi si sa o dai mai departe! Daca vrei ca anul asta sa fie asa cum stiai tu, alaturi de sotia si pruncul tau, recreeaza acele amintiri, nu e nevoie sa mergeti nicaieri pentru asta si nici sa cautati linistea si bucuria prin alte parti, acum aveti tot ce va trebuie langa voi, e ceea ce poate ca ati cautat pana acum!
Nu sunt eu cel sfatos si nici nu ma erijez in vreun mare invatat, dar poate ca din ce am trait eu pana acum, transmit mai departe si poate ca ceva din ce am scris iti este de folos. Mi’as dori asta, alegerea insa iti apartine mereu! 
Sarbatorile sunt ce vrem fiecare din noi sa fie, unii mai pe vechi, alții mai pe nou, fiecare cum a apucat și cum se simte mai bine cu familia, cu ai lui, cu el insusi‼️
Pentru mine decembrie e tot numai sarbatoare, plus jumatate din ianuarie pana de Sf. Ion si mai incolo, ca facem sarbatorile si pe rit vechi 😁🥂 normal si incepe chiar de a doua zi cu tata, desi numai e printre noi, 2 decembrie e ziua lui de nastere, apoi sotia pe 16 si baiatul pe 25, cea mai mare bucurie a vieti mele, Craciunul, Revelionul, Sf. Vasile…. si sa tot fie! 🙏☦️
Nimic nu iertam‼️🤣
Asa ca ce sa zic, Sarbatorile sunt cum au fost intodeauna, cu traditii, cu clisee care mie unul imi plac la nebunie, in Familie, cu oaspeti si musafiri invitati si neinvitati, cu cadouri mai inspirate sau mai putin si cu multa munca si efort pe tot anul ca acum la sfarsit sa fim impreuna… dar se merita din plin!
Sunt si un moment sa ne aducem aminte cine suntem, sa nu uitam cine am fost, de unde am plecat, ca am fost poate mai saraci, mai bogati, sa nu uitam sa multumim Domnului indiferent cu ce ne-a daruit!🙏
Doamne ajuta, bucurii si multa sanatate la toti si tie Maitre ca ne lasi sa ne laudam pe aici‼️ 🙏🥂
Cam aia e ideea tovarase, pe vechi, pe nou, pe cum o fi, important e ca fiecare sa faca ce face pentru sufletul lui si mai putin pentru restul, sa se bucure de cei de langa el, sa traiasca fiecare clipa asa cum este si sa lase deoparte dezamagirile unor asteptari straine de el, cu sau fara clisee ce pentru unii pot sa fie asa, in vremea in care pentru altii sunt niste traditii si obiceiui la care tin si le aduc bucurie, sa nu uitam sa fim oameni si asta si sa traim ca atare. asta este tot ce conteaza!
In ce priveste spatiul asta virtual, ma bucur sa vad ca tot mai multa lume incepe sa il considere ca ce mi’am dorit a fi de la inceput: o Agora de opinii si dezbateri, un loc unde oricine se poate „lauda”! Fii oricand binevenit sa o faci, eu o iau ca pe o contributie mai mult decat binevenita si iti multumesc!
La Multi Ani anticipat tuturor sarbatoritilor tai, Dumnezeu sa ii ierte si odihneasca in pace pe cei in nefinta, dar pomeniti!
Multumesc! 🙏
Vizitele mele in spatiul virtual se vor reduce treptat. Vin zile incarcate, cum ziceam. Munca in ferma, livrari de „panselute” si „apa plata” si ce mai trebuie omului la „regim” in zilele astea, cu cliseele astea ma lupt! 😁
Sanatate sa fie la toata lumea si la multi ani Maitre, sa ne citim cu bine! 🥂
Las si asta aici, cumva in context …