As scrie un prolog la linistita mea vacanta … dar cum nu s’a terminat nu vad de ce l’as scrie … si totusi … lovit in plin de agitatia „monstrului”, dupa o perioada in care nu au cantat nici pasarelele; decat, CAND AM AVUT EU CHEF sa le aud, nu pot decat sa il salut si culmea … sa ii spun ca mi’a fost tare dor de el! Nu inchid decat un capitol, pentru a redeschide pagina unor noi aventuri … iar daca tot sunt in Babilon’ul nostru autohton … voi face tot posibilul sa ma bucur de toate frivolitatile ce le ofera … 
P.S. A da … ca mi’se rupe p**a de nunta cacatului, v’am spus?
De ce ii zici monstru?
De ce monstru?
Ca se comporta ca unul … suna ca unul … traieste ca unul …