Ieri am primit vizita unor prieteni de care imi era extrem de dor, cu care ma vad doar odata – de doua ori pe an din cauza distantei. Atat ei, cat si noi, in toata perioada aia de trista amintire a izolarii, am fost niste cetateni model, in sensul ca am respectat izolarea aia in primul rand pentru altii si in al doilea rand pentru a ne da timp sa ne dam seama ce dracului se intampla.
Ieri ne’am revazut si da, n’am purtat masti, nu ne’am ferit unii de altii ca leprosii, da, ne’am imbratisat si pupat fara nici o retinere, iar de stat am stat pana seara tarziu aproape, la bere si povesti. Da, ne’am bucurat de sentimente sincere de care fiecare dintre noi avea nevoie sa si’le exprime dincolo de predicile apocalipsei covidului, da ne’am asumat in deplina cunostiinta de cauza si nici unul dintre noi nu a fost stingher de ceva, pentru ca oamenii raman oameni iar sentimentele sunt cele care ii fac sa fie oameni, chiar in fata unui posibil risc asumat de fiecare dintre noi constient si in mod voluntar.
As vrea sa cred ca au inceput si altii sa se bucure de lucrurile astea si au reusit sa treaca peste pragul ala al paranoiei excesive si nu pentru a zadarnicii ceva, ci pentru ca intr’un final, suntem oameni, oricat ar incerca astia sa ne drezese si invete altceva. Daca nordicii se bucura cu imbratisarea unui pom, e treba lor, pentru mine un pom ramane un pom, eu in continuare am in viata mea oameni de care imi este dor si vreau sa ma bucur de fiecare clipa cand sunt alaturi de ei. Viata asta merge inainte, experimentul asta socio-psihologic ce face parte din razboiul asta asimetric ce este in plina desfasurare, partial a reusit, partial nu, oamenii incepand intr’o oarecare masura sa se trezeasca acum ca dintr’un cosmar, multi dintre ei nemaifiind deloc dispusi sa adoarma la loc, avand probabil multe de recuperat din perioada celor saizeci de zile de puscarie la domiciliu, perioada asupra careia tot mai multi incep sa isi puna si intrebari firesti de legitimitate.
Pe finalul postarii asteia, mai las aici doar asta:
Drept sa zic de vizite nu ma plang, ca tot erau in ultima vreme toti Iohannisti
da m-as duce pana’n Belgia sa-i vad pe nasi, ca tura asta au scapat de covid. 
„ca tot erau in ultima vreme toti Iohannisti” …
Pai si acuma le’a trecut, sau tot cu fuhrer’ul inainte?
Pe extern nu risc nimic anul asta, nu de carcalac, da chiar nu’mi arde de cine stie ce „carantine” fortate pe te miri unde.
Pana in vara se relexeaza treaba, apoi cu valu’ doi o sa fie maxim, zic sa profitam!
Hai ca valu’ 1/2 a venit deja, pe aici inchid sate, e zburdareala mare, ce val doi… direct uragan in toamna, sper sa ne salveze PSD-ul in cele din urma, ca de obicei
Am observat si eu ca s’au apucat sa ia la rand acum judetele din Sud, pe unde cazurile pana acum erau pana intr’o suta!
Da,da, stai linistit, ne salveaza Ciumpalacu, nici o grija sa nu ai!